Cântarea României se dorea o
demonstrație a forței de creație populară în condițiile propice acesteia
oferite de sistemul comunist. N-a
reușit însă să fie decât un triumf al diletantismului, transformându-se într-o farsă de proporții naționale,
stimulată din interesul falsificării realității în folosul celor ce o guvernau.
Ceea ce s-a întâmplat în viața noastră
politică în ultimele zile ale anului
care a trecut seamană izbitor cu o “Cântare a României” în care locul actorilor amatori a fost luat de politicieni.
Aceștia au oferit un spectacol uimitor lăsând să se vadă clar urzeala unor regii pripite, țesătura rară a
unor scenarii de două parale și ariile în falset ale discursului politic
diletant și lipsit de substantă.
Să mă explic: cea mai neîntâmplătoare
întâmplare este demisia lui Băsescu. Dezacordurile sale cu primul ministru,
frecvente și publice, n-au însemnat altceva decât cuantificarea diferențelor de
vederi dintre cei doi parteneri ai coaliției - CDR și PD. După scandalul
Severin, în care PD a trebuit să-și retragă ministrul în fața presiunii
publice, demisia hodoronc-tronc a ministrului Transporturilor nu reprezintă
toana unui marinar zănatic, ci lucrătura bine gândită a unui partid care,
înainte de a se delimita (cât mai e timp, pentru a nu se pierde complet urma de
popularitate rămasă), dorește să-i arate partenerului pisica, retrăgându-l pe
singurul membru al guvernului care demonstrase că vrea și știe și să facă
ceva...
... În toiul pregătirilor de
aniversare a Revoluției, când președintele și primul ministru se pregăteau să
pună solemn coroane pe locurile în care și-au dat viața eroii, un procuror
tembel anunță că îl va pune sub urmărire pe fostul președinte, pe motiv că
teroriștii ar fi fost o invenție a acestuia. Atunci, eroii comemorați a cui
invenție sunt? Gogomănia nu numai că nu e sancționată, dar se bucură de
"sprijinul total” al unui procuror general pus cu de-a sila și cu
modificarea legii de președinte într-o funcție din care nu înțelege decât că
trebuie să răspundă dorințelor rostite sau doar gândite de acesta.
... Ministrul Apărării pleacă în
vizită în Bosnia și e întors din drum ca un emigrant ilegal de către domnii de
la SFOR, prea preocupați de trasul sforilor în prezența lui Clinton și Kohl, ca
să mai aibe timp de un amărât de ministru român. MApN dă un comunicat de
protest, spunând că și-a făcut datoria, pentru ca a doua zi ministrul să-i
destituie și să-i sancționeze pe toți pentru incompetență. Păi, dacă statul
major al armatei române nu e în stare să organizeze o vizită, cum ar putea
organiza un război?
... Vine regele să-și petreacă
Crăciunul în țară, după 50 de ani, și nimeni nu-l mai întoarce de la aeroport.
Nu vrea nimic - poporul poate să stea liniștit. Dar, brusc, în fața
politicienilor republicani rămași cu gura căscată își desemnează urmașul la
tron! Care tron?
...Pe rând, Președintele si Primul
Ministru se adresează națiunii și spun că 1998 va fi un an de cotitură. Că vom
zări lumina de la capătul tunelului. Dar din tunel apare secretarul de stat
Rușanu de la Finanțe și zice: nici pomeneală! Dacă n-o s-o ducem mai rău, să
zicem merci dacă va fi măcar la fel. Doamne iartă-i!
... Dar, pretendentă la trofeul
Național Cântarea României rămâne autosesizarea procurorului general în
chestiunea deja cronică a imunitătii lui Vadim. Cu o clarviziune ce te lasă în
fund, acesta își servește din nou superiorii cu o gafă de zile mari: pe fondul
ascensiunii în topul politic a
liderului PRM, o astfel de acțiune este exact ce-i lipsește spre a deveni un
soi de erou național!
Altfel, toate bune și frumoase și în
1998 la cât mai multe succese în festivalul național al tembelismului. (06
ianuarie 1998)