În urmă cu cinci ani, în Piața Victoriei se desfășura prima dintre secvențele care aveau să bulverseze până la ininteligibil marele show al Revoluției Române. Dacă până atunci totul păruse a decurge într-o armonie perfectă, emanații constituind o echipă solidă ce n-avea alt interes decât binele poporului scăpat de flagelul ceaușist, cea de-a 22-a zi a noii epoci marca semnele unei reale lupte pentru putere în cadrul CFSN-ului, avându-l ca exponent principal pe Dumitru Mazilu, fost securist, fost diplomat, fost disident și un extrem de nesatisfăcut "număr 2" în noua ierarhie.
Cât de mult și-a dorit Mazilu să devină "numărul unu" a fost evident în acea tragi-comedie jucată pe TAB-ul din Piața Victoriei, în care a scandat, cu mulțimea, succesiv, "Moarte securistilor!" si "Jos lliescu!", într-o primă și aproape reușită încercare de manipulare a străzii. Și, dacă schimbarea de vremuri și metode n-ar fi fost, totuși, o realitate, puțin ar fi lipsit să fi avut un președinte-securist. Cu 50 de ani în urmă, o astfel de încercare nereușită s-ar fi soldat cu lichidarea fizică a temerarului, după cum succesul ar fi fost plătit în același fel de către contracandidați.
Astăzi, învinsul din 12 ianuarie e ambasador... |