Au guvernările noastre un obicei: spre sfârșit de mandat să lanseze proiecte de anvergură. De ce n-o fac pe la începutul guvernării, și o lasă pe când nu se știe dacă le vor putea duce la bun sfârșit?
Iată, de pildă, proiectul noului aeroport al Capitalei. Desigur, Otopeniul a devenit insuficient, iar Băneasa începe să semene cu o autogară de provincie în care se bulucesc abonații la RATA. Traficul aerian crește exponențial, semn că românii nu mai au timp de pierdut prin trenuri și autobuze, zile în șir. Și atunci e limpede că e nevoie de un nou aeroport. Era deja de câțiva ani, dar să fie și în ultimul ceas. Guvernul a anunțat prin gura ministrului de la Transporturi că acesta se va face pe undeva, prin Sudul Capitalei. N-a dat mai multe amanunte, să nu se prindă speculatorii de terenuri. Când o să fie cazul, ne spune dl. Orban exact unde se va face.
Cam în același timp, același guvern a lansat proiectul unui mare campus universitar. Câteva sute de hectare, unde se vor concentra instituții de învățământ și dotările aferente, eliberând centrul de aglomerația studențească. Va fi ca prin străinătate, unde cei care vor să învețe o fac în liniște, departe de lumea dezlănțuită și de zarva orașului. Guvernul gândește bine și acționează în consecință.
Ieri, parcă, s-a anunțat că începe demolarea unei părți a Palatului Victoria, ca să se poată construi o aripă mai mare și mai frumoasă, în care să încapă puzderia de funcționari care umplu acum până la refuz birourile calibrate pe organigrame din alte timpuri.
Pentru cine s-ar întreba de ce se zbate Tăriceanu să creeze cele mai bune condiții viitorului premier, care ar putea fi chiar Stolojan, un singur răspuns de bun simț poate fi dat: pentru că nu e egoist, pentru că-l preocupă binele națiunii și nu propriile interese (numai să nu se întâmple să se demoleze aripa cu pricina și să rămână așa). Tot acum s-a declanșat și un alt proiect, de modernizare a Teatrului Național. Se modifică structura, apar spații noi care să facă din el un veritabil centru cultural.
Evident, toate aceste proiecte înseamnă foarte mulți bani. Pe care actualul guvern nici măcar nu-i are, el mizând pe bugetele viitoare. Important este ca lucrările să înceapă.
Dar, repet întrebarea, de ce tocmai acum, pe final de guvernare și într-o perspectivă nu foarte favorabilă pentru acesta? Răspunsul este uimitor de simplu: pentru că toate aceste proiecte sunt producătoare de bani, de privilegii, de beneficii private. De bani pentru partid, în special. Păi chiar credeți că Orban n-a dat de veste celor interesați și dispuși să cotizeze, unde va fi amplasat aeroportul? Că Iorgulescu n-are el nevoie de fondurile care se vor scurge pe lângă contractul cu firmele care vor executa lucrările pentru refacerea Naționalului? Că dl. Adomniței n-a vizat și el niște parteneri care să livreze la cheie suprafața necesară campusului, din terenuri deja achiziționate?
Toate aceste proiecte sunt producătoare de bani atât de necesari campaniei electorale și câștigării unei poziții cât mai bune în viitorul ciclu. Chestia asta n-au inventat-o liberalii, dar ei se dovedesc a fi mai prompți decât alții. În fraierirea electoratului și în sfidarea bunului simț. Deocamdată. Următorii vor veni cu ce-au învățat de la ei și ceva pe deasupra. E doar legea progresului!