M-a sunat Elena Udrea ºi a þipat la mine la telefon cã de ce m-am folosit de numele ei ca sã intru în prezidiu?! De ce? Nu am voie, ca deputat, sã stau în prezidiu? Poate aici evreii nu au voie în prezidiu, numai arabii!
Aflatã la adãpostul vigilenþei occidentale faþã de soarta minoritãþilor din est, Uniunea Democratã a Maghiarilor din România a parcurs un lung drum de provocãri ºi incitãri fãþiºe în numele unor privilegii speciale la care ar fi îndreptãþitã minoritatea pe care o reprezintã. Veritabil bloc etnic ºi mai puþin partid politic, UDMR a fãcut pânã în prezent politica centrului de la Budapesta, lucru pentru care s-a considerat perfect îndreptãþit, pentru liderii sãi naþionalitatea primând în faþa cetãþeniei. Cu excepþia unor exclamaþii ºi peroraþii gratuite, ofensiva udemeristã n-a întâlnit pânã acum nici un obstacol serios, propunerea de scoatere în afara legii, fãcutã de PUNR, fiind minimalizatã ºi consideratã un fel de obsesie personalã a lui Funar. latã-ne însã într-un moment în care suntem nevoiþi sã constatãm cã avertismentele de pânã acum, indiferent din ce parte au venit, au fost luate cam în felul poveºtii cu Petricã ºi Lupul. Liderii maghiari au socotit cã a venit timpul trecerii de la vorbe la fapte, ei constituind, în dispreþul legilor ºi al Constituþiei þãrii, un Consiliu al autodeterminãrii ºi procedând metodic la crearea de structuri zonale proprii.
Chestiunea este fãrã precedent - dacã nu luãm în considerare ceea ce s-a întâmplat în fostele Iugoslavia ºi Uniunea Sovieticã. Rãzmeriþa udemeristã are rolul (secret) de a testa reacþia unor autoritãþi timorate de presiunile ºi exigenþele externe. Dacã lucrurile vor rãmâne în coadã de peºte, putem sã ne aºteptãm la tot ce poate fi mai rãu pentru toþi cetãþenii României, indiferent de naþionalitate.