Într-o þarã ieºitã din epoca istoricã în care deþinerea unui autoturism Dacia reprezenta, practic, suprema realizare de ordin material, ceea ce s-a întâmplat dupã decembrie '89 în acest plan capãtã conotaþii majore. Eforturile celor care se strãduiau sã biruie un stat încã atotputernic în confruntãrile perioadei cu principiile democratice, ajung sã aibã un aer donquijotesc ce stârneºte mai degrabã zâmbete condescendente decât sentimentul suportului moral. Dintre miile - poate sutele de mii - de oameni pe care botezul economiei de piaþã i-a surprins în posesia unui petec de hârtie pe care scrie cã o datã ºi o datã urmau sã ajungã la rând pentru a-ºi lua în primire maºina pentru care au economisit la sânge ani la rând, unii mai sperã încã sã le fie fãcutã dreptate. Un vis frumos, dar un vis, pentru cã în chiar situaþia în care justiþia s-ar dovedi cu adevãrat independentã ºi lucidã, dându-le dreptate, posibilitãþile materiale ale succesorilor administraþiei comuniste sunt apropiate de zero.

Sã nu uitãm cã posesorii de Înscrieri pentru cumpãrarea de autoturisme au fost primele victime ale liberalizãrii preÞurilor, neoferindu-li-se nici o compensaÞie pentru ceea ce pierdeau dintr-un foc. De aceea mã gândesc cã, alãturi de alte reparaÞii necesare, ei ar trebui sã facã obiectul atenÞiei legislativului, printr-o mãsurã care sã le confere un minim de rezonabilitate. Nu uitaÞi cã banii cu care În '89 se putea lua un autoturism, astãzi nu mai ajung nici pentru o pereche de ghete.