Spre deosebire de predecesorii sãi, Traian Bãsescu este un personaj sutã la sutã public. Detestã culisele ºi iubeºte luminile rampei. Iar pe scenã nu oboseºte sã joace, sã scoatã replici memorabile, sã rãspundã la orice atac. Cu mici excepþii - în care se poate doar bãnui ce face -, viaþa sa se duce în primul plan al jurnalului de actualitãþi. Nici un alt politician post-revoluþionar - nici chiar Ion Iliescu, în zece ani - nu a fãcut sã curgã atâta cernealã ºi sã se consume atâta peliculã, cât a fãcut Traian Bãsescu într-un an.Pentru amatorii de statistici, simpla rãsfoire a colecþiilor ziarelor sau derulare a benzilor din arhivele televiziunii sunt suficiente pentru a declara 2005 dreptul 'Anul Bãsescu'. Preºedintele ales pe ultimii metri ai prezidenþialelor a jucat, neobosit, pe tot terenul, îmbrãcând toate tricourile ºi marcând din orice poziþii. Fire de luptãtor, Bãsescu a avut nevoie în permanenþã de adversari ºi, dacã cumva i-au lipsit la un moment da t, i-a inventat. A fost apãrãtorul tuturor cauzelor, n-a fost problemã pe care sã nu o abordeze ºi sã nu-i dea soluþii. N-a acceptat nici o criticã fãrã sã-i dea replica ºi nici o acuzã fãrã sã o demonteze. Toate aceste lucruri l-au fãcut popular. Pânã peste procentul care i-a fost necesar ca sã câºtige alegerile. Nici o gafã - ºi a fãcut o sumedenie - n-a fost prea mare pentru ca susþinãtorii sãi sã se îndoiascã de el ºi sã dea înapoi. Ba, parcã, fiecare boacãnã n-a fãcut decât sã-i amplifice popularitatea. I s-au iertat ºi i se iartã lucruri care pe alþii i-ar fi îngropat demult ºi definitiv. Pentru simplul motiv cã este perceput ca 'unul de-al nostru'. Majoritatea se vede reprezentatã de el, ºi când îl persifleazã pe premier, ºi când îi înjurã pe cei din Opoziþie, ºi când îi laudã talentele avocãþeºti Elenei Udrea, ºi când se distreazã pe terasa Cireºica cu dansuri þigãneºti ºi cu cântece la ureche - chiar dacã cei care-l urmãresc la televiz or stau pe garduri pentru cã le-au fost inundate casele. Poporul se simte reprezentat de unul care simte ca el, care trãieºte cam ca el, care împarte aceleaºi valori. Este abordabil, înjurã la necaz, bea ºampania direct din sticlã ºi rezistã când i se zice ºi câte una de la obraz. Un singur lucru pare sã-i lipseascã lui Traian Bãsescu din recuzita care face din el omul numãrul unu al þãrii: respectul! Preºedintele e îndrãgit, acceptat, dar nu respectat. Înjurãtura - groasã, din rãrunchi, sau subþire, din peniþã - îl ajunge imediat, oriunde s-ar afla. Pentru cã persoana nu impune ºi respectul datorat funcþiei. Impresioneazã - plãcut sau neplãcut.Atâta timp însã cât lipsa de respect nu se cuantificã în procente lipsã în sondaje, ea poate fi acceptatã cu inima uºoarã ºi cu ºpriþul pe masã.