Fluturatã În faÞa ochilor românilor ca un remediu universal pentru problemele lor, privatizarea tinde sã devinã din Înger, diavol. Lipsa de exerciÞiu ºi de antecedente a fãcut ca acastã noÞiune sã Împrumute ceva din recuzita basmelor: bunurile naÞionale - fabrici, uzine, institute, magazine - ajunseserã sã fie vãzute ca un soi de Ilene Cosânzene, iar investitotul strãin ca un Fãt-Frumos, gata sã-ºi depunã inima (ºi banii) la picioarele iubitei multvisate. S-a vãzut destul de repede cã lucrurile nu stau aºa. Clasa muncitoare a fost grav rãnitã În sentimentele sale pentru cã Între ceea ce credea ea ºi ceea ce doreau investitorii, s-a cãscat brusc o prãpastie: În loc sã vinã, sfioºi, cu sacii doldora de dolari, pe care sã-i dea FPS - APAS-ului În schimbul fabricilor pe care le doreau, În loc sã stea liniºtiÞi departe ºi sã-i lase pe foºtii directori sã mânãreascã mai deoparte contracte cu propriile lor SRL-uri-ploºniÞã, În loc sã-i Þinã pe toÞi angajaÞii În posturi, sã le mãreascã mereu leafa ºi sã nu le cearã niciodatã sã facã mai mult decât fãceau ºi pe timpul "proprietãÞii Întregului popor" (când se muncea În dorul lelii ºi se fura consecvent pentru completarea nivelului de trai), odioºii de investitori dau afarã pe capete specialiºti de renume, aruncã În ºomaj puturoºi ºi hoÞi cu vechi state de serviciu, Închid secÞii nerentabile ºi nici nu mãresc lefurile aºa cum se aºteaptã lefegiii! O adevãratã ruºine: pãi nu era mai bine pe vremea lui Ceauºescu? De ce-am fãcut privatizare, ca sã trãim mai prost? Sunt Întrebãri aproape legitime pentru o categorie socialã importantã pe care propaganda de partid a ÎnvãÞat-o cã poate sã se facã abstracÞie de legile ºi regulile pieÞei. Cã cineva dã la timp leafa - multã-puÞinã, câtã e, cã nimeni nu poate sã nu aibã un loc de muncã (altfel e cotat de parazit!) ºi cã producÞia merge, bunã-proastã, pentru nevoile statisticii.Dacã pentru a ÎnvãÞa regulile democraÞiei ne trebuie 20 de ani - conform pronosticului optimist al lui Brucan - pentru ÎnvãÞarea regulilor economiei de piaÞã ne vor trebui douã generaÞii: una care sã iasã la pensie, ºi alta care sã intre În pâine fãrã sã mai aibã vreo legãturã cu cealaltã.