Una dintre cele mai mari probleme ĂŽn procesul de privatizare vine din modul ĂŽn care autoritĂŁĂžile au conceput acest transfer de proprietate.  Ideea vânzĂŁrii unui produs, cu tot cu pierderile Âşi datoriile pe care le are este, privitĂŁ prin pisma bunului simĂž, cel puĂžin nesĂŁnĂŁtoasĂŁ.  E ca Âşi când intri ĂŽntr-un magazin Âşi vrei sĂŁ cumperi ceva, sĂŁ zicem un fier de cĂŁlcat Âşi vânzĂŁtorul ĂŽĂži spune: fierul costĂŁ 500.000 de lei.  Numai cĂŁ trebuie sĂŁ mai plĂŁtiĂži Âşi datoriile pe care le-a fĂŁcut producĂŁtorul pentru a-l realiza.  La cei 500.000 de lei se mai adaugĂŁ chiria neplĂŁtitĂŁ pentru sediu, curentul consumat Âşi neplĂŁtit dar, mai ales, impozitele rĂŁmase neplĂŁtite, cu tot cu majorĂŁri.  ÂŞi astfel preĂžul ajunge la câteva milioane.  Cine ar fi nebun sĂŁ cumpere aÂşa ceva?  ĂŽn materie de industrie, lucrurile stau niĂžel altfel. Uneori, investitorii de bunĂŁ credinÞã ĂŽÂşi ĂŽnchipuie cĂŁ meritĂŁ sĂŁ achiziĂžioneze o fabricĂŁ cu tot cu datorii.  DacĂŁ o vor pune la punct, va produce mai mult Âşi mai bine, Âşi vor achita Âşi pierderile produse de alĂžii, nu de ei.  Realitatea e, de cele mai multe ori, alta.  Una, pentru cĂŁ conjunctura de piaÞã nu ĂŽndreptĂŁĂžeÂşte optimismul iniĂžial.  Alta, pentru cĂŁ apar noi datorii Âşi noi creditori despre care nu se Âştie nimic la momentul vânzĂŁrii.  ÂŞi, peste toate astea, mai intervine Âşi obiceiul autoritĂŁĂžilor de a schimba, de pe o zi pe alta, reglementĂŁrile Âşi normele de aplicare.  Nici nu e de mirare, ĂŽn aceste condiĂžii, de ce privatizĂŁrile reuÂşite sunt atât de rare.  ÂŞi este Âşi mai de neĂŽnĂželes de ce, ĂŽn ciuda acestor rezultate, autoritĂŁĂžile continuĂŁ sĂŁ foloseascĂŁ aceastĂŁ metodĂŁ pĂŁguboasĂŁ. Când vorbesc despre aceste lucruri mĂŁ refer la acele privatizĂŁri ĂŽn care nu se pune problema unor inginerii dubioase Âşi a tradiĂžionalelor 'tunuri'.  ExistĂŁ, pe lângĂŁ prĂŁdĂŁtorii economiei naĂžionale, un numĂŁr reprezentativ de oameni Âşi instituĂžii care doresc ĂŽn mod sincer repunerea ei pe picioare. Aceste constatĂŁri mi-au fost prilejuite de cazul Rompetrol.  Dinu Patriciu poate sĂŁ le fie multora antipatic pentru stilul sĂŁu politic, dar ĂŽn afaceri este un tip care a demonstrat cĂŁ poate obĂžine rezultate.  SituaĂžia ĂŽn care se aflĂŁ rafinĂŁria Petromidia nu i se datoreazĂŁ lui, ci administratorilor dubioÂşi care vreme de zece ani au supt de acolo tot ce s-a putut, lĂŁsând ĂŽntreprinderea ĂŽn colaps.  Ea a fost revitalizatĂŁ, funcĂžioneazĂŁ, dar nu ĂŽn modul ĂŽn care sĂŁ poatĂŁ respecta un grafic de eÂşalonĂŁri ĂŽn mod evident exagerat din condeiul funcĂžionarilor de la finanĂže.  Patriciu cere Guvernului douĂŁ lucruri de bun simĂž: ori sĂŁ procedeze corect faÞã de toatĂŁ lumea - Âşi sĂŁ ÂşteargĂŁ Petromidiei aceste datorii aÂşa cum le-a Âşters altora - ori sĂŁ transforme datoriile ĂŽn acĂžiuni.  Executarea silitĂŁ nu este Âşi n-a fost vreodatĂŁ o soluĂžie.  Cum nu e o soluĂžie sĂŁ tai vaca pentru cĂŁ nu dĂŁ cantitatea de lapte pe care cineva a stabilit-o ĂŽn mod arbitrar, peste posibilitĂŁĂžile ei. Dar, cel mai important lucru mi se pare a fi ca Guvernul sĂŁ se hotĂŁrascĂŁ, mĂŁcar ĂŽn acest ceas al doisprezecelea, sĂŁ nu-Âşi mai umfle bugetele Âşi veniturile cu aceste ficĂžiuni enorme care sunt datoriile Âşi pe care nimeni nu va reuÂşi sĂŁ le plĂŁteascĂŁ vreodatĂŁ. Oricât va fi de bine intenĂžionat.