Darea la iveală a topului celor mai bogaţi oameni din România este o lovitură publicistică. Vreme de mai bine de o săptămână, subiectul se instalează în top deturnând atenţia publică de la alte teme, cu adevărat presante şi arzătoare, pe baza cărora s-ar putea alcătui un top cu mult mai realist: cel al primelor trei milioane de săraci ai ţării, de exemplu.

Dealtfel, în topul sărăciei se pare că stăm mult mai "bine" decât în cel al bogăţiei, pentru că lipsurile sunt cu mult mai evidente şi mai palpabile decât bunăstarea unui strat social subţire. La noi, sărăcia e tipică, iar bogăţia atipică. Cu doza de relativitate inerentă, sondajul efectuat de revista cu profil economic care l-a dat publicităţii, pune în evidenţă un lucru îndeobşte cunoscut: că un număr mic, de oameni deţin un procent semnificativ din bogăţia naţională. În cazul de faţă, cei 300 de nominalizaţi cu sau fără voia lor, dispun cam de o treime din PIB! Pentru o ţară cu o "economie de piaţă funcţională" lucrul n-ar fi ieşit din comun. Pentru România, este. Iar motivul îl constituie faptul că această cifră este aproximativ egală cu ceea ce lipseşte din bugetul statului, prin neplata obligaţiilor financiare, prin evaziune fiscală şi vamală, prin practici oneroase pe piaţa subterană a economiei.

Nu vreau să spun că e vorba de aceiaşi bani, că ce se află în conturile şi în patrimoniul bogaţilor este ceea ce lipseşte din buzunarul statului. Există, printre cei 300, şi un număr însemnat de oameni care nu au recurs la metode incorecte pentru a-şi realiza şi spori averile. Sau nu la mijloace ilegale. De regulă, aceştia sunt cei care nu s-au înconjurat la fiecare pas de surlele şi trâmbiţele mediatice şi şi-au văzut de treabă cu mai multă modestie decât se utilizează de obicei. Sare însă în ochii oricui faptul că la vârf se află tocmai oamenii despre care presa a tras cel mai adesea semnalele de alarmă în legătură cu metodele neortodoxe pe care le-au folosit pentru a prospera. Şi la fel de săritor în ochi este faptul că o bună parte dintre ei au investit în media (deobicei, în produse care consumă, nu fac bani) pentru a avea un instrument eficient de a-şi proteja interesele şi de a răspunde atacurilor.

Din păcate, în această fază de tranziţie, bogăţia la români rămâne tributară principiului vaselor comunicante...