În cadrul unei reuniuni de urgenþã a platformiºtilor, doamna Mona Muscã (Dana - pentru prieteni) a exprimat o idee de forþã referitoare la misiunea istoricã a viitoarei (?) formaþiuni: 'Am vãzut un film în care spermatozoizii umblau ca nebunii care dintre ei sã fecundeze. Nu erau uniþi. Dacã vrem sã ne arãtãm forþa, noi trebuie sã fim uniþi, sã fim o echipã'. Nu ºtiu ce au înþeles din aceastã pildã domnii Stolojan, Flutur, Stoica, Boureanu ºi Turcan, ca sã-i menþioneze doar pe cei mai proeminenþi dintre 'spermatozoizii' politici aflaþi într-o durã competiþie cu ovulul liberal. Încerc însã sã înþeleg mai bine cum a vãzut doamna Muscã problema. Deci, domnia sa a asistat cu maxim interes la competiþia buimacã a milionului ºi ceva de indivizi cu codiþã al cãror unic þel de existenþã este sã perforeze înveliºul rezistent al structurii în care se adãposteºte viitorul. Este o întrecere aproape sãlbaticã, în care nici unul dintre concurenþi nu manifestã milã sau înþelegere pentru soarta celorlalþi. Unica ideea care-i animã este sã ajungã la capãtul drumului înaintea tuturor, iar acolo sã-ºi definitiveze demersul printr-un ultim efort victorios. Tehnica fecundãrii ne spune cã doar unul reuºeºte, iar acesta îºi dã ºi el duhul odatã ce misiunea este îndeplinitã, mulþumit cã ºi-a fãcut datoria - esenþialã în procesul de perpetuare a speciei. Ce se întâmplã însã cu ceilalþi spermatozoizi? Care este rostul mulþimii lor? Nu era, oare, suficient, ca aparatul reproductiv al masculului sã nu se mai oboseascã lansând milionul de indivizi? Mai ales cã partea adversã pune la bãtaie un singur ovul? La ce bun acest genocid, acest sacrificiu în masã? Viaþa are tainele ei de nepãtruns. Doamna Muscã, politician pragmatic a vãzut însã problema în felul domniei sale. Dânsa crede cã printr-o mai bunã organizare ºi prin distribuirea sarcinilor, spermatozoizii ar putea avea, cu toþii, o soartã mai bunã. În sensul în care, în loc sã se calce pe picioare, sã se îmbrânceascã, sã se înghesuie toþi deodatã pe aceeaºi îngustã cale de acces, ar sta mai întâi liniºtiþi ºi s-ar consulta: dom'le, hai sã vedem care dintre noi este cel mai bun! Sã hotãrâm prin vot ºi sã-l mandatãm pe cel care ne reprezintã cel mai bine sã-ºi exercite misiunea în liniºte ºi siguranþã, beneficiind de sprijinul nostru total. Iar dupã ce aceasta va fi împlinitã, sã ne întoarcem la locul nostru, ordonaþi ºi disciplinaþi, aºteptând o nouã misiune. Nu sã murim ca proºtii, degeaba, pe malurile potecii ce duce spre þintã. Nu poþi - dacã eºti un politician cât de cât raþional - sã nu-i dai dreptate doamnei Muscã. ªi sã nu te gândeºti ce economii importante de spermatozoizi s-ar putea face printr-o abordare de tip politic a fenomenului reproducerii. În cazul de faþã: n-ar fi absurd ca, în lupta cu hidra tãriceanã, spermatozoidul Boureanu, spermatozoidul Stoica, spermatozoidul Flutur sau spermatozoida Turcan sã-ºi iroseascã forþele luptând bezmetic pentru a scoate din ovulul PNL gaºca de profitori aciuitã acolo, la cãlduricã ºi pe funcþii bune, în aºteptarea privilegiilor viitoare, în loc sã decidã, calm ºi cu înþelepciune cã cel mai bun spermatozoid dintre toþi, cel mai percutant ºi mai performant este dl Stolojan ºi cã sarcina tuturor este sã-l sprijine, sã-l împingã ºi sã-i creeze condiþiile necesare pentru a strãpunge înveliºul gros al nesimþirii celor care cred cã au vreun merit pentru cã se aflã unde se aflã? Pilda doamnei Muscã mi se pare exemplarã, iar ea ar putea deveni sloganul noii formaþiuni (cã tot nu are unul). Ce-aþi zice de un original: 'Spermatozoizi (ex-liberali), uniþi-vã!'