În cadrul unei reuniuni de urgenţă a platformiştilor, doamna Mona Muscă (Dana - pentru prieteni) a exprimat o idee de forţă referitoare la misiunea istorică a viitoarei (?) formaţiuni: 'Am văzut un film în care spermatozoizii umblau ca nebunii care dintre ei să fecundeze. Nu erau uniţi. Dacă vrem să ne arătăm forţa, noi trebuie să fim uniţi, să fim o echipă'. Nu ştiu ce au înţeles din această pildă domnii Stolojan, Flutur, Stoica, Boureanu şi Turcan, ca să-i menţioneze doar pe cei mai proeminenţi dintre 'spermatozoizii' politici aflaţi într-o dură competiţie cu ovulul liberal. Încerc însă să înţeleg mai bine cum a văzut doamna Muscă problema. Deci, domnia sa a asistat cu maxim interes la competiţia buimacă a milionului şi ceva de indivizi cu codiţă al căror unic ţel de existenţă este să perforeze învelişul rezistent al structurii în care se adăposteşte viitorul. Este o întrecere aproape sălbatică, în care nici unul dintre concurenţi nu manifestă milă sau înţelegere pentru soarta celorlalţi. Unica ideea care-i animă este să ajungă la capătul drumului înaintea tuturor, iar acolo să-şi definitiveze demersul printr-un ultim efort victorios. Tehnica fecundării ne spune că doar unul reuşeşte, iar acesta îşi dă şi el duhul odată ce misiunea este îndeplinită, mulţumit că şi-a făcut datoria - esenţială în procesul de perpetuare a speciei. Ce se întâmplă însă cu ceilalţi spermatozoizi? Care este rostul mulţimii lor? Nu era, oare, suficient, ca aparatul reproductiv al masculului să nu se mai obosească lansând milionul de indivizi? Mai ales că partea adversă pune la bătaie un singur ovul? La ce bun acest genocid, acest sacrificiu în masă? Viaţa are tainele ei de nepătruns. Doamna Muscă, politician pragmatic a văzut însă problema în felul domniei sale. Dânsa crede că printr-o mai bună organizare şi prin distribuirea sarcinilor, spermatozoizii ar putea avea, cu toţii, o soartă mai bună. În sensul în care, în loc să se calce pe picioare, să se îmbrâncească, să se înghesuie toţi deodată pe aceeaşi îngustă cale de acces, ar sta mai întâi liniştiţi şi s-ar consulta: dom'le, hai să vedem care dintre noi este cel mai bun! Să hotărâm prin vot şi să-l mandatăm pe cel care ne reprezintă cel mai bine să-şi exercite misiunea în linişte şi siguranţă, beneficiind de sprijinul nostru total. Iar după ce aceasta va fi împlinită, să ne întoarcem la locul nostru, ordonaţi şi disciplinaţi, aşteptând o nouă misiune. Nu să murim ca proştii, degeaba, pe malurile potecii ce duce spre ţintă. Nu poţi - dacă eşti un politician cât de cât raţional - să nu-i dai dreptate doamnei Muscă. Şi să nu te gândeşti ce economii importante de spermatozoizi s-ar putea face printr-o abordare de tip politic a fenomenului reproducerii. În cazul de faţă: n-ar fi absurd ca, în lupta cu hidra tăriceană, spermatozoidul Boureanu, spermatozoidul Stoica, spermatozoidul Flutur sau spermatozoida Turcan să-şi irosească forţele luptând bezmetic pentru a scoate din ovulul PNL gaşca de profitori aciuită acolo, la căldurică şi pe funcţii bune, în aşteptarea privilegiilor viitoare, în loc să decidă, calm şi cu înţelepciune că cel mai bun spermatozoid dintre toţi, cel mai percutant şi mai performant este dl Stolojan şi că sarcina tuturor este să-l sprijine, să-l împingă şi să-i creeze condiţiile necesare pentru a străpunge învelişul gros al nesimţirii celor care cred că au vreun merit pentru că se află unde se află? Pilda doamnei Muscă mi se pare exemplară, iar ea ar putea deveni sloganul noii formaţiuni (că tot nu are unul). Ce-aţi zice de un original: 'Spermatozoizi (ex-liberali), uniţi-vă!'