Vestea 'transferului' lui Dan Ioan Popescu la echipa conservatoare, antrenatã de Dan Voiculescu, a stârnit dezaprobare în tabãra acestuia. Chiar fostul preºedinte Ion Iliescu a declarat cã DIP n-ar fi trebuit sã trãdeze nobilele idealuri ale pesedismului ºi sã-ºi dea pe faþã arama de îmburghezit (este o traducere liberã a mesajului). Ceilalþi foºti colegi s-au mulþumit sã-ºi dea coate ºi sã-ºi facã cu ochiul, semnificativ. În paralel se pregãteºte ºi un alt transfer, la fel de spectaculos. Acela al lui Adrian Nãstase. Fostul preºedinte fondator al PSD (partidul acesta se pare cã a fost fondat de mai multe ori) se aflã ºi el în tratative avansate cu liderul din Bãneasa ºi probabil cã procesul îl va prinde cu sprijin conservator. Privite din afarã, aceste miºcãri apar ca veritabile trãdãri: pânã mai ieri, cei doi erau stâlpi de nãdejde ai unei formaþiuni puternice ºi sortitã parcã sã nu mai iasã de la guvernare mulþi ani dacã, vorba lui Mãgureanu, n-ar fi intervenit niscai forþe din afarã care sã modifice rezultatul alegerilor. ªi iatã-i, acum, în cu totul altã barcã, mergând spre alte þãrmuri. Ba, chiar, forþând niþel lucrurile, s-ar putea spune cã cei doi au revenit la Guvernare ºi n-ar fi de mirare ca la o eventualã remaniere sã-i vedem, propuºi de PC, în niºte posturi pentru care au suficientã experienþã. Survine însã o întrebare: ce ar fi trebuit sã facã cei doi? Hãrþuiþi de propriii colegi, cu sprijin politic retras, suspendaþi sau autosuspendaþi - pânã unde ar fi trebuit sã meargã cu penitenþa? Iatã, însã, cã trãim într-o þarã liberã, cu o politicã mai mult decât liberalã, în care diferenþele doctrinare sunt atât de neînsemnate încât cei care trec dintr-o barcã în alta aproape cã nu observã cã existã vreo diferenþã. O situaþie asemãnãtoare întâlnim la PNL. ªi aici, disidenþa face ravagii. Sfâºierea sufleteascã a unor membrii venerabili sau onorabili, între fidelitatea faþã de conducerea aleasã ºi dragostea faþã de preºedintele tuturor românilor îi pune în situaþia dramaticã de a li se trage ºuturi în fund dacã se încãpãþâneazã sã nu-ºi ia tãlpãºiþa de bunãvoie ºi nesiliþi de nimeni. Ce sã facã un Boureanu sau o Turcan? Sã se aºeze în pridvorul partidului ºi sã cerºeascã mila ºi bunãvoinþa colegilor? E sigur cã nu vor face acest lucru ºi cã vor trece în singurul loc dispus sã-i primeascã cu braþele deschise: Partidul Democrat. Existã un principiu al partidelor comunicante, care face ca, în ciuda unor miºcãri browniene, trecerea dintr-o parte în alta sã se facã riguros organizat. Mai organizat decât activitatea generalã a partidelor - presupunând cã acestea mai fac ºi altceva decât sã-ºi dea afarã membrii proprii ºi sã-i primeascã pe ai altora.
|