'Nimic nu se câºtigã, nimic nu se pierde, totul se transformã' - zice principiul marelui Lavoisier care sintetiza în aceastã frazã nu procesele chimice sau fizice, ci ºi pe cele sociale ºi politice. O admirabilã ilustrare cunoaºte principiul cu pricina în miºcãrile ce au avut loc în ultima lunã la nivelul Executivului ºi al partidului de guvernãmânt. La vârf, mai tot ce s-a pierdut la Guvern, s-a câºtigat la partid! Au pierdut domnii Cozmâncã, Agathon ºi Cazan fotoliile ºi portofoliile de miniºtri - au câºtigat aproape automat funcþiile de preºedinte executiv, secretar general ºi secretar executiv la partid! Slãbirea - cel puþin aparentã - a Executivului, a întãrit partidul. Mai puþini miniºtri s-au convertit, automat, în mai mulþi vicepreºedinþi ºi secretari la PSD. Într-un anume fel, se urmeazã linia lui Ceauºescu - care reuºise sã dubleze toate funcþiile administrative cu poziþii politice. Un ministru deþine astfel, aproape obligatoriu, o funcþie în ierarhia de partid. Mai erau câþiva fãrã, dar problema s-a rezolvat. Cum e cazul lui Geoanã, cãruia Nãstase îi promisese nu demult cã nu-l va mai lãsa sã fie un simplu membru de partid. Pe cât de eficientã, formula este ºi extrem de puþin costisitoare. Numãrul de vicepreºedinþi sau de secretari variazã în funcþie de necesitãþi: dacã va fi nevoie de o sutã, vor fi o sutã. Totul e sã se gãseascã mese de prezidiu suficient de încãpãtoare. Cu cât sunt mai mulþi, cu atât puterea se împarte, suma totalã rãmânând aceeaºi. Un singur post nu se multiplicã: cel de preºedinte - preºedinte. Preºedintelui executiv i se poate pune-n coastã, oricând, încã unul sau doi. Preºedintelui - preºedinte, nu! Nimic nou sub soarele organizatoric. Funcþia creazã organele, ºi organul funcþiile. Restructurarea Guvernului a permis, în mod firesc, destructurarea Partidului. A plecat Guºã, au venit Sassu ºi Radu. Viaþa merge înainte. |