CNSAS a făcut din scoaterea la iveală a primelor dosare de securitate solicitate de către simpli cetăţeni un eveniment mediatic prin care speră să se mai spele niţel din "păcatele" cazurilor Rakoczy şi Patriarhul. S-au difuzat reportaje, s-a comentat şi s-a evidenţiat latura "civică" a acţiunii. Pentru că primii beneficiari ai "Legii Ticu" sunt oameni obişnuiţi, care nu candidează pentru vreo funcţie şi nici n-au fost puşi de alţii pe vreo listă. Oamenii care au dorit, pur şi simplu, să ştie cine şi de ce le-a pătruns în intimitatea vieţii de fiecare zi. Surprizele sunt considerabile, de la primele lecturi. Ele vor continua, cu siguranţă şi vor produce o mulţime de mici seisme sufleteşti. Pentru că, oricât de puternice ar fi bănuielile, realitatea, doar ea este cea care şochează. Probabil că aceasta va rămâne, până la urmă, dimensiunea majoră a acestei acţiuni de revizuire morală: tabloul complex al modificărilor şi alterărilor de comportament pe care l-eau determinat teama, persuasiunea, arivismul sau invidia. Sau din toate câte ceva. Pentru că acesta este răul fundamental pe care l-a făcut instituţia care a ştiut să picure, insidios, în sufletele oamenilor, veninul neîncrederii, al suspiciunii, al răutăţii ticăloase. A fost aceasta arma prin care instituţia de tristă amintire a controlat şi manipulat mase de oameni pe care nici o altă armă nu le-ar fi putut folosi pentru a asigura un control cvasitotal. Copii care şi-au turnat părinţii, soţi care şi-au turnat soţiile, vecini care şi-au turnat vecinii, colegi care şi-au turnat colegii, şefi care şi-au turnat subordonaţii şi subordonatele care şi-au turnat şefii - este un întreg insectar de tare în aceste dosare, al căror studiu ar fi minunat să se soldeze măcar cu dispariţia unora dintre aceste specii nocive…