Dupã un deceniu în care Petre Roman a controlat cu autoritate necontestatã partidul desprins din coasta originalului FSN, a venit vremea alegerii apelor. Scrutinul care începe mâine are, din mai toate punctele de vedere, semnificaþii aparte. Este, în primul rând, ultimul partid în care rezultatele alegerilor legislative ºi prezidenþiale din 2000 îºi transmit unda de ºoc. Rezultatele sub aºteptãri - atât pentru parlament, cât ºi pentru preºedinþie - ar fi impus mai demult nu doar o analizã tãioasã, dar ºi mãsurile corespunzãtoare. Acestea au fost însã amânate cu abilitate spre un moment în care s-a presupus cã patimile se vor liniºti ºi dreapta judecatã va triumfa în favoarea liderului naþional. În al doilea rând este momentul în care nu doar persoana lui Petre Roman, dar mai ales strategia impusã de acesta sunt puse serios la îndoialã. Partidul bâjbâie, de ani buni, între socialismul asumat ºi liberalismul practicat, fãrã a-ºi defini doctrina ºi fãrã a-ºi identifica aliaþii ºi inamicii. În al treilea rând, în actuala configuraþie politicã, rolul pe care-l joacã partidul e tot mai stins, iar miza deciziilor sale tot mai neînsemnatã. Defecþiunea UDMR-ului din frontul Opoziþiei, o reduce pe aceasta la o prestaþie minorã, în care democraþii ºi liberalii au doar ºansa strigãturilor de pe margine, dar în nici un caz ºi pe aceea a unor intervenþii decisive în cursul evenimentelor. De aceea alegerile care încep mâine configureazã o nouã etapã în evoluþia partidului: o etapã în care viitorul lider de partid - indiferent cine va fi acesta, va pãstori o turmã dezbinatã, cu tendinþe centrifuge, marcatã de insatisfacþii ºi dezorientare. Ceea ce va rezulta din scrutin va fi, foarte probabil, o formulã de tranziþie spre integrarea într-un alt partid, cu mai multã personalitate. |