Ma întrebam, într-un precedent comentariu, cum se face cã o funcþie atât de importantã cum este cea de primar general al Bucureºtiului (practic, a treia funcþie în stat!) n-a beneficiat în ultimii ani de nici un nume de Doamne-Ajutã, capabil sã o transforme în ceea ce meritã sã fie. Au avut parte bucureºtenii de-un Halaicu, pus pe cãpãtuialã rapidã, de-un Ciorbea, încremenit în propria-i victorie, neînstare sã semneze nici o hârtie vreme de ºase luni, sau de-un Lis, aflat în cãutarea unei tinereþi pierdute. Nici mãcar de data aceasta partidele n-au aruncat în lupta oameni din prima linie, Bãsescu fiind mai degrabã sacrificat, în ultimul moment, în ideea evitãrii dezastrului ce se profila lângã numele lui Nistor. Din punctul meu de vedere exista un singur rãspuns: nimeni - dintre oamenii cu platformã realã - n-a dorit sã riºte intrând într-o competiþie practic nominalã. Este mult mai simplu ºi mai convenabil sã câºtigi sau sã pierzi la adãpostul listei de partid. E mai uºor sã împarþi rãspunderea cu alþii, decât sã þi-o asumi de unul singur. Dacã înºiruirea de anonimi de la primarie este întreruptã acum de o personalitate puternicã (nu spun "bunã" sau "rea") este pentru cã partidul dlui Roman s-a simþit strâns cu uþa. N-o sã-mi spunã nimeni, acum, cã la anunþarea candidaturii ministrului transporturilor, s-a aºteptat cineva cã o sã ºi câºtige. Ideea era ca P.D.-ul sã nu se facã de râs, nu sã se umple de lauri. Dacã lucrurile au stat altfel, aceasta se datoreºte, pe de o parte, reputaþiei lui Bãsescu de om hotãrât, gata sã se punã cu oricine, iar pe de alta nostalgiei electoratului dupã un om capabil sã punã puþinã ordine ãn acest oras scãpat de sub orice control. S-ar putea - ºi nu pot decât sº doresc acest lucru - ca dl Bãsescu sã fie acela. Existã însã o condiþie: sã înþeleagã cã democraþia, chiar dacã nu e cel mai bun lucru, este indispensabilã. Transferul jucãtorului Bãsescu dintr-o echipã care aplicã tactica disciplinei ierarhice, într-una care se ghideazã dupã majoritate, implicã mai puþina intransigenþã ºi mai multã diplomaþie. Evident, acolo unde este cazul! Pentru cã - sã-l parafrazam pe însuºi dl Bãsescu - primãria nu-i ca trenul! |