„Confruntarea” dintre veteranul liberal Stroe ºi juniorul democrat Prigoanã este una fãrã istorie. Dacã cineva s-a îndoit în legãturã cu rezultatul, a fãcut-o pe propria sa rãspundere, pentru cã entuziasmul imberbului vlãstar al spiþei Prigoanã nu a fãcut nicio gaurã în cer. Electoratul – cât a fost – a preferat o maturitate, fie ea ºi hârºitã, în relele politichiei, în locul ignoranþei avântate a beizadelei semi-mogulului deºeurilor.
Procentul cu care a câºtigat Stroe constituie o rãzbunare târzie pentru scorul modest fãcut de celãlalt liberal – Olteanu – care a ajuns, norocos, în Parlament, de pe poziþia a treia a unui clasament complicat ºi greu de înþeles.
Experimentul din Colegiul 1 pune însã în evidenþã un alt lucru: reþeta alianþelor electorale parþiale. Este pentru prima datã când douã partide se înþeleg asupra strategiei de urmat: pesediºtii au renunþat sã-ºi desemneze un candidat, favorizându-l pe cel al liberalilor – pentru cã în condiþiile în care s-ar fi bãtut pentru acest loc trei partide, nu se prea ºtie care ar fi fost rezultatul final. Aºa, Stroe a contorizat în dreptul sãu ºi eventualele voturi social-democrate, surclasându-l pe micul Prigoanã. Evident cã a existat, la originea acestei realizãri, un troc: în replicã, liberalii se vor abþine sã-ºi punã un candidat în Colegiul 19, vacantat de doamna Daniela Popa, uºurând misiunea candidatului social-democrat (sau conservator?) în confruntarea cu cel democrat. Este un mod de funcþionare al unei alianþe conjuncturale care mai îndulceºte amãrãciunea dezertãrilor de parlamentari cãtre tabãra aflatã la putere ºi netezeºte drumul unei viitoare politici concertate la nivel de partide.
Aceasta cred cã este semnificaþia episodului din Colegiul 1. Nu „drama” lui Prigoanã, cel confruntat, asemenea ºefului sãu, cu o monstruoasã coaliþie tentacularã, menitã sã împiedice reformarea clasei politice pe care ºi-o asumase, pe cont propriu, progenitura clanului Prigoanã. Rezultat previzibil, ca ºi „pierderea colateralã” înregistratã la nivelul ºefului de campanie al acestuia, Rãzvan Murgeanu, cãruia nu mã îndoiesc cã se vor gãsi unii care sã-i cearã socotealã pentru strategia pe care candidatul n-a catadixit sã o urmeze...
P.S. Cel mai interesant lucru rãmâne faptul cã din lista de candidaþi prezentatã de PDL, Prigoanã era, totuºi, cel mai valoros!