Ceea ce se întâmplã acum în Anglia – ºi ce se va extinde, pe principiul incendiilor de vegetaþie uscatã prin restul Occidentului este nota de platã a toleranþei pãguboase drapate în multiculturalism. Afluxurile aproape neîntrerupte de imigranþi proveniþi din zone cu civilizaþii exotice sau culturi primare, au fost încorporate, fãrã criterii ºi fãrã condiþii, în numele unui concept de care au abuzat activiºtii liberalismului libertin. Incluziunea socialã a acestora au fost întotdeauna deficitarã ºi a fost generatã în special de conceptul “minoritãþilor închise”. Acestea s-au stabilit în anumite zone din care i-au “exmatriculat” pe localnici prin metode de-acum verificate ºi ºi-au constituit enclave autonome în care autoritãþile pãtrund ºi acþioneazã cu dificultate. Insulele de religii ºi limbi s-au înmulþit, iar decalajele faþã de majoritari s-au mãrit continuu.
S-a creat astfel, în special din rândurile tinerilor, o “armatã” de neintegraþi organizatã pe principiile clasice ale bandelor, gata oricând de acþiune. Pretextul tulburãrilor din Londra a fost împuºcarea de cãtre poliþiºti a unui gangster minoritar. Acþiunile care au urmat au avut tot mai puþin un aer de protest cât unul de jaf ºi distrugere. Timiditatea poliþiei din primele zile are explicaþii: oricând, o acþiune împotriva infractorilor organizaþi poate fi acuzatã ca o formã de rasism – pentru cã marea majoritate a celor reprimaþi fac parte din grupãrile minoritare. Activiºtii civici au sãrit în sus de fiecare datã, gãsindu-ºi rostul în acuze ºi condamnãri. Existã un precedent celebru – cel din Los Angeles, din anii 90, când jaful generalizat la care s-au dedat bandele a fost justificat de corecþia aplicatã de poliþiºti unui infractor notoriu, transformat în erou de media avidã de senzaþional. ªi gangsterul de la Londra va poposi, probabil, pe vreun soclu, dupã ce lucrurile se vor calma. Pânã atunci Anglia ºi englezii plãtesc preþul acestor confuzii, în care graniþa dintre protest social ºi infracþiune penalã e tot mai greu de definit. La fel de greu cum e ºi în cazul “protestelor” antiglobalizante, devenite o veritabilã gherilã urbanã susþinutã ocult ºi organizatã tactic, cu revendicãri neclare ºi cu acþiuni încadrabile în codul penal.
O replicã durã ºi categoricã – pe mãsura tulburãrilor produse – din partea autoritãþilor ar putea avea darul sã potoleascã un incendiu ce nu va ezita sã se aprindã prin alte pãrþi cu aceleaºi probleme. Parisul a avut antecedente de acest fel, iar în alte mari metropole europene “multiculturalismul” a creat condiþiile necesare.
|
| Accesari:
3188
|
Adauga o opinie