Reducând exerciţiul puterii postdecembriste la formule matematice, putem codifica ceea ce s-a întâmplat în felul următor: până în 1996 am avut un preşedinte (X1) şi un legislativ (X2) provenite din stânga eşichierului (FSN - FDSN - PDSR). Din 1996, pe ambele paliere s-au instalat un preşedinte (Y1) şi un legislativ (Y2) rezultate din alianţele pre şi postelectorale ale dreptei, sau cum le place mai mult, centrului-dreapta. Ce se întâmplă în 2000? Mersul lucrurilor, remarcat şi de sondajele de opinie, indică o posibilă revenire la prima formulă: X1 + X2 = noua putere. Analizele politice nu exclud, însă, într-un câmp debalansat de surprinzătoarea decizie a preşedintelui Constantinescu şi de modificările din opţiunile tradiţionale ale centrului-dreapta, o prima formulă de compromis, în care rezultatele din 26 noiembrie şi 10 decembrie să dea formula Y1 + X2, dacă teoriile legate de votul negativ vor fi confirmate - în sensul că, deşi va intra pe primul loc în Turul 2, dl Iliescu va risca să piardă prin atribuirea voturilor celorlalţi candidaţi adversarului său. Care va fi acesta? Greu de spus, pentru că este foarte probabilă o calificare "la fotografie" dintr-un pluton format din Isărescu, Stolojan, Roman şi Vadim, care-şi vor împărţi aproximativ egal procentele disponibile. Un lucru pare cert la ora actuală: câştigătorul alegerilor legislative este PDSR-ul, adica X2. Procentul său îi va permite o gamă largă de formule (PDSR + PD; PDSR + PNL; PDSR + PRM - la toate acestea adăugându-se, invariabil, UDMR-ul), rezervându-i poziţia de lider în construcţia viitorului Executiv. În aceste condiţii, competiţia pentru Cotroceni îşi pierde din importanţă, PDSR-ul privind cu destulă linişte o atare alternativă şi putându-se mulţumi cu oferirea unui "premiu de consolare" pentru unul dintre contracandidaţii d-lui Iliescu. Oricum, sunt convins că pentru echipa Năstase&Comp. poate fi de preferat la Cotroceni un alt locatar decât dl Iliescu, faţă de care ar trebui să se manifeste condescendente datorate liderului istoric. Un Mugur Isărescu sau un Petre Roman în Deal vor confirma pe deplin statutul tot mai onorific al funcţiei prezidenţiale pe care l-a inaugurat dl Constantinescu, lăsând Executivului, prin majoritatea parlamentară, mână liberă de a conduce treburile ţării.