Dupã ce ºi-a lansat canonada obiºnuitã împotriva mogulilor, preºedintele ºi-a luat din nou tãlpãºiþa externã. De data asta, tocmai spre Coreea de Sud, la o conferinþã.
Aprig duºman, în primii ani de exerciþiu, al „turismului prezidenþial”, pe care l-a ºi condamnat cu vorbe grele, rezumându-se la vizite-fulger doar pe unde considera cã este strict necesar, Bãsescu iese spectaculos din acestã pasã. S-a dus fãrã vreo treabã anume, preþ de trei zile, sã stea la taclale cu Papa ºi cu ºeful Marelui Ordin de Malta, dupã ce a încercat sã dea o coloraturã practicã la fel de inutilului turneu în jurul Mãrii Negre. I-a dispãrut, parcã peste noapte, ºi fobia faþã de paturile strãine, pe care la început le-a evitat cât a putut. Bag seamã cã a început sã-i placã pânã ºi bãtrânul avion prezidenþial B707, pe care la un moment dat a încercat sã-l schimbe cu un Airbus din flota de la sol a TAROM-ului. Prevãd cã pânã la sfârºitul anului va face ºi vreo 2-3 turnee mai lungi, unul prin America de Sud ºi altul prin Africa, reînodând astfel o tradiþie de pe vremea primului utilizator al aeronavei prezidenþiale.
Ce vrea sã însemne aceastã subitã pasiune pentru funcþia de reprezentare a preºedintelui? Cã Traian Bãsescu se plictiseºte tot mai mult în þarã. Cã, lipsit de pârghii executive, a cam început sã se sature de ciondãneala perpetuã cu inamicii de la guvernare. Cã bãile de mulþime în teritoriu nu mai sunt atât de rãcoritoare ca pe vremuri ºi cã tot mai des se gãseºte câte o bãbuþã sinistratã care sã-i zicã câteva de la obraz. Or el nu rabdã chestia asta. Sã i se zicã. Traian Bãsescu, marinarul de cursã lungã, începe sã regãseascã în vizitele externe, oficiale sau cum le-o zice, ceva din bucuriile tinereþii sale hoinare. Având în plus avantajul unor protocoale pe mãsurã ºi – mai ales – a unor evoluþii publice lipsite de criticile ºi de reproºurile pe care trebuie sã le înfrunte la domiciliu.
ÃŽi plãceau mult vizitele oficiale lui Ceauºescu. Era prilejul cu care se vedea tratat cu toatã acea deferenþã care-i confirma statutul special pe care ºi-l acordase. I-au placut – poate într-o mai micã mãsurã – ºi lui Constantinescu, cel obsedat de calitatea sa de lider zonal. Pentru Iliescu ele au constituit bune prilejuri în care-ºi putea etala discursul mondialist ºi preocupãrile legate de dezvoltarea durabilã, cu care avea mai puþin ecou în þarã. O lungã experienþã politicã ºi diplomaticã l-a fãcut însã pe Iliescu sã evite gafele ºi erorile cu care ºi-a împodobit activitatea de gen preºedintelui în exerciþiu. Situaþie în care, orice vizitã sau turneu devine, automat, un vast prilej de confuzie sau de generarea unor percepþii eronate. Iar când se mai întâmplã ca preºedintele sã-ºi regleze conturile interne în afarã, efectele sunt pe mãsurã. Aºtept cu interes sã aud ce trãznãi a mai fãcut ºi prin Coreea, dupã nãstruºnica invitaþie adresatã Papei.