Ceea ce a fãcut de 1 aprilie Cãlin Popescu Tãriceanu – anunþul formãrii unui guvern bicolor, fãrã democraþi – poate fi asemuit cu un knock down aplicat adversarului sãu din ring, în meciul început cu aproape doi ani în urmã ºi dominat, sistematic, de jucãtorul din colþul portocaliu – Traian Bãsescu. Trezit din pumni ºi sfãtuit, în colþul sãu, de niscai antrenori strãini, premierul a avut curajul sã se desprindã de formula clasicã de dependenþã faþã de preºedinte. I-au trebuit multe reprize ºi mulþi pumni ca sã înþeleagã cã, de fapt, el este cel care deþine toate instrumentele pentru a conduce jocul. Cã, deºi numit, ºi nu ales, se aflã într-o poziþie din care poate determina mersul lucrurilor. Cã este EXECUTIV, spre deosebire de rivalul sãu, lãsat prin Constituþie sã fie MODERATOR. Iar gestul de a îndepãrta dela putere facþiunea democratã îi dã pentru prima datã prilejul sã fie cu adevãrat premier. Pânã acum Tãriceanu a fost în situaþia dificilã de a conduce un guvern format din mai multe facþiuni, fiecare cu obedienþa ei. Premierul democraþilor n-a fost, niciodatã Tãriceanu. A fost Bãsescu. Tãriceanu a putut doar sã ia notã de deciziile pe care aliaþii le luau prin prevederile protocolului. Culmea acestei situaþii a constituit-o refuzul miniºtrilor democraþi Blaga ºi Macovei, de a semna Ordonanþa referitoare la amânarea euroalegerilor. ªi refuzul lor la fel de ferm de a demisiona, cum le sugerase. Pentru cã doar asta putea sã facã. Mare parte din ineficienþa ºi bâlbâielile actualului guvern au venit tocmai din aceastã lipsã de ‘solidaritate’ cum i-a spus premierul, din dificultatea de a conduce o maºinã cu mai multe volane ºi cu mai multe rânduri de frâne. Odatã cu eliminarea – de neconceput ºi de neaºteptat - a democraþilor Tãriceanu rezolvã cea mai mare problemã a mandatului sãu: dependenþa de preºedinte. Lipsit de instrumentele sale de lucru, reprezentate de miniºtrii democraþi, Traian Bãsescu se vede transformat peste noapte, din preºedinte-jucãtor în preºedinte-spectator ! Trecerea PD-ului în Opoziþie creazã, însã, o problemã în plus peste liberali, care se vor vedea în situaþia delicatã de a depinde, aproape în fiecare moment, de bunãvoinþa opoziþiei clasice. Al doilea guvern Tãriceanu devine, astfel, primul care-ºi executã mandatul pe baza susþinerii Opoziþiei. Cu riscurile de rigoare. |