Ceea ce a făcut de 1 aprilie Călin Popescu Tăriceanu – anunțul formării unui guvern bicolor, fără democrați – poate fi asemuit cu un knock down aplicat adversarului său din ring, în meciul început cu aproape doi ani în urmă și dominat, sistematic, de jucătorul din colțul portocaliu – Traian Băsescu. Trezit din pumni și sfătuit, în colțul său, de niscai antrenori străini, premierul a avut curajul să se desprindă de formula clasică de dependență față de președinte. I-au trebuit multe reprize și mulți pumni ca să înțeleagă că, de fapt, el este cel care deține toate instrumentele pentru a conduce jocul. Că, deși numit, și nu ales, se află într-o poziție din care poate determina mersul lucrurilor. Că este EXECUTIV, spre deosebire de rivalul său, lăsat prin Constituție să fie MODERATOR. Iar gestul de a îndepărta dela putere facțiunea democrată îi dă pentru prima dată prilejul să fie cu adevărat premier. Până acum Tăriceanu a fost în situația dificilă de a conduce un guvern format din mai multe facțiuni, fiecare cu obediența ei. Premierul democraților n-a fost, niciodată Tăriceanu. A fost Băsescu. Tăriceanu a putut doar să ia notă de deciziile pe care aliații le luau prin prevederile protocolului. Culmea acestei situații a constituit-o refuzul miniștrilor democrați Blaga și Macovei, de a semna Ordonanța referitoare la amânarea euroalegerilor. Și refuzul lor la fel de ferm de a demisiona, cum le sugerase. Pentru că doar asta putea să facă. Mare parte din ineficiența și bâlbâielile actualului guvern au venit tocmai din această lipsă de ‘solidaritate’ cum i-a spus premierul, din dificultatea de a conduce o mașină cu mai multe volane și cu mai multe rânduri de frâne. Odată cu eliminarea – de neconceput și de neașteptat - a democraților Tăriceanu rezolvă cea mai mare problemă a mandatului său: dependența de președinte. Lipsit de instrumentele sale de lucru, reprezentate de miniștrii democrați, Traian Băsescu se vede transformat peste noapte, din președinte-jucător în președinte-spectator ! Trecerea PD-ului în Opoziție crează, însă, o problemă în plus peste liberali, care se vor vedea în situația delicată de a depinde, aproape în fiecare moment, de bunăvoința opoziției clasice. Al doilea guvern Tăriceanu devine, astfel, primul care-și execută mandatul pe baza susținerii Opoziției. Cu riscurile de rigoare. |