Apelul presei adresat guvernului pune În evidenÞã un consens care a lipsit pânã acum În mai toate ocaziile. Era Însã aproape imposibil sã lipseascã Într-o situaÞie În care criza hârtiei pune În pericol Însãºi existenÞa acestei branºe atât de lovite de mecanismele tranziÞiei.
Presa acuzã Puterea de a fi perpetuat un monopol pãgubos. Acela al producÞiei de hârtie - cu consecinÞele care se vãd În preÞurile ziarelor, care au crescut În ultimii cinci ani de 300 de ori! Puterea respinge acuzaÞiile, ÎnvinovãÞind presa cã-i cere sã recurgã la mãsurile administrative pe care Ie-a repudiat sistematic. Presa cere scutiri de taxe vamale, pentru a putea avea o alternativã, iar Executivul replicã sec cã o asemenea abilitare are doar Parlamentul. Presa acuzã Puterea de intenÞia de suprimare a sa, iar Puterea zice cã refuzã sã recurgã la practicile abuzive specifice economiei de comandã pentru a o salva.
Totul Începe sã semene cu un dialog Între surzi, care nu Þine cont nici de dificultãÞile reale ale unei ramuri economice sufocate de ineficientã ºi de lipsa investiÞiilor, dar nici de faptul cã, pe undeva, criza a fost generatã de enormele datorii ale unor publicaÞii faÞã de producãtorul unic.
Dincolo de toate acestea rãmâne o tristã realitate: cã În condiÞiile unei democraÞii Începute ºi neterminate, presa rãmâne un tigru de hârtie. De care dl Vãcãroiu nu pare dispus - acum când are acest atu În mânã - sã se sperie.