Într-o emisiune recentã de televiziune, preºedintele Iliescu ºi-a susþinut punctul de vedere afirmat cu ceva timp în urmã, referitor la o categorie de baroni de presã-în concepþia sa, oameni care s-au îmbogãþit de pe urma acestei profesii, utilizând metode ºi mijloace dacã nu ilegale, în mod cert aflate la limita legii.Afirmaþia a stârnit comentarii oþãrâte încã de pe atunci, preºedintele fiind acuzat cã opereazã în continuare cu categorii de genul unei anumite pãrþi ale presei, ignorându-i pe acei gazetari care-ºi fac în mod onest datoria. Observaþia preºedintelui-partizan recunoscut al dictonului sãrac dar cinstit-cã aceia la care fãcea referinþã nu se puteau îmbogãþii în mod cinstit, comportã comentarii. Pentru cã, faþã de anii capitalismului sãlbatec practicat în prima parte a perioadei de dupã Revoluþie, în aceasta din urmã presa a devenit o industrie de dimensiuni transnaþionale, care opereazã cu mijloace specifice, între acestea aflându-se ºi posibilitatea ca, la vârf, unii gazetari cu talent ºi spirit întreprinzãtor, sã se poatã aºeza în rândul oamenilor cu averi considerabile.Sunt însã sigur cã nu la aceºtia se referea preºedintele, caregoria pe care o vizeazã fiind aceea, revizuitã ºi adaugitã, a urmaºilor autorului dictonului "ªantajul ºi etajul"-celebrul Pamfil ªeicaru, de la Curentul interbelic. ªantajul de presã a fost ºi mai este principala metodã prin care ziarele fãrã alte atu-uri(calitate, tiraj, prestigiu)reuºesc sã smulgã aºa zisele fonduri de publicitate care, de cele mai multe ori merg în buzunarele patronilor. Aceste fonduri sunt date în schimbul tãcerii în legãturã cu episoade oneroase din activitãþile unor companii sau persoane, sau a încetãrii atacurilor, intitulate pompos dezvãluiri senzaþionale. De ce nu are nimeni curajul sã denunþe asemenea practici- l-a întrebat realizatorul emisiunii pe preºedinte.Pentru cã nimeni nu a câºtigat pânã acum într-o confruntare cu presa!- a rãspuns domnia sa ºi- parþial color-are dreptate. Cu precizarea cã aceste rãzboaie nu s-au purtat cu presa în totalitatea ei, ci cu anumite zone care s-au coalizat pe principiul intereselor comune. Cãci, în România de dinaintea intrãrii în UE funcþioneazã cu succes o presã înterlopã, ai cãrei lideri nu se mulþumesc sã stea în umbrã, de unde sã dirijeze lucrurile, ci ies în faþã fluturându-ºi ameninþãtor legitimaþiile de gazetari fãcuþi peste noapte, care nu ºtiu dacã virgula se pune sau nu între subiect ºi predicat.Rãzboiul cu presa poate fi câºtigat, însã doar de cãtre presã. De cealaltã parte a ei, care pune mai presus principiile de conduitã moralã ºi deontologie profesionalã, adicã exact acelea care pot face ca ea sã nu cadã pradã, în ansamblul ei, unei mafii tot mai subtile ºi ameninþãtoare.