Raportul de activitate la zece luni de la preluarea prerogativelor de prim-ministru i-a prilejuit dlui Mugur Isărescu câteva constatări amare, dintre care cea mai amară ţine de condiţia de "independent". Neatârnarea politică a premierului - cu toată dorinţa PNŢCD-ului de a fi reprezentat de către acesta - se dovedeşte o povară grea şi-l tranformă în ţintă valabilă pentru tirul venit din toate direcţiile. Pentru că, la Parlament, dl Isărescu a fost lovit şi din dreapta, şi din stânga, şi din spate şi din faţă - dar, parcă, mai ales de către cei care fac (sau făceau?) parte din coaliţia care îl susţine. Halal susţinere! - va fi spus bravul nostru drăgăşenean, recepţionând, printre săgeţile otrăvite ale opoziţiei, şi pe acela ale democraţilor sau liberalilor. Aceştia din urmă, mai ales, l-au atins unde-l doare mai tare: la guvernorat! Atâta timp cât nimeni nu-i poate oferi garanţii de victorie în campania prezidenţială, întoarcerea în fotoliul său de la Banca Naţională devine o condiţie de supravieţuire. Precum la Ciorbea, cu 3-4 ani în urmă, şi aici lucrurile au rămas în coadă de peşte, pentru că întoarcerea de la Victoria nu se mai suprapune cu întoarcerea din faţa porţilor Cotrocenilor. Or, aici bat susţinătorii lui Stolojan: dacă vrei, dom'premier, sa-ţi încerci puterile ca preşedinte, aliniază-te cu ceilalţi! Renunţă la BNR şi te vom stima! Lucru mai dureros că acesta nici că puteau găsi duşmanii - dar'mi-te prietenii. Aşa că premierul le-a înghiţit pe rând, constatând cu surprindere că o sală atât de goală, precum cea a parlamentului, poate emite atât de multe răutăţi. Dacă Mugur Isărescu n-ar fi candidat, situaţia ar fi fost alta. Coaliţia, de voie de nevoie s-ar fi strâns în jurul său, nu doar pentru a nu face jocul opoziţiei, dar şi pentru a-şi apăra onoarea, atât de des terfelită în aceşti patru ani din care fac parte şi ultimele zece luni. Dar aţa, când prin gestul său se pune şi de-a curmezişul lui Roman şi al lui Stolojan - ba având şanse chiar să-i devanseze, dacă ăl ajută Cel de Sus - nu văd de ce-ar aştepta lucruri mai bune de la aliaţi decât de la inamici. În fond, nici unul dintre cei trei nu speră să ia din procentele dlui Iliescu: îşi vor lua unul de la altul!