Mircea Geoanã trage nãdejdea cã de data asta va fi premier. A mai „candidat” odatã, în tandem cu Adrian Nãstase. Dacã fostul sãu ºef de Guvern ar fi reuºit sã treacã hopul alegerilor ºi sã se instaleze la Cotroceni, Geoanã ar fi devenit aproape automat prim ministru.
Cred cã vreo sãptãmânã, dupã alegerile legislative din 2004, s-a ºi vãzut într-o astfel de posturã. ªi cred cã atunci a fost unul dintre cei mai înfocaþi susþinãtori ai lui Nãstase, dând probabil ºi acatiste pentru ca acesta sã-l batã pe Bãsescu.
N-a fost sã fie. De ce n-ar fi acum? Condiþiile par mai prilelnice ca oricând. Aruncat brutal în opoziþie de Bãsescu, partidul lui Mircea Geoanã s-a trezit cã este în situaþia de a determina decisiv unele dintre acþiunile guvernului. Cã este mai comod ºi mai lipsit de riscuri sã asiºti greºelile Puterii, sã le sancþionezi prompt ºi sã câºtigi puncte ºi procente de pe urma combativitãþii scutite de rãspundere.
De la aruncarea peste bord a democraþilor, poziþia social-democraþilor s-a întãrit pânã la a fi consideraþi co-pãrtaºi la deciziile unui Exacutiv mai vulnerabil ca oricând ºi, prin umare, mai dispus ca oricând la concesii pentru a pãstra susþinerea tacitã a celui mai important partid de opoziþie.
Pentru PSD situaþia actualã este cea mai confortabilã dintre câte ºi-ar fi putut dori. Sã n-ai obligaþii dar sã primeºti în schimb favoruri ºi satisfacþii pentru clientela politicã, ce ºi-ar putea dori mai mult o formaþiune politicã, pe la mijlocul ciclului electoral?
Confortul acesta are, însã, un preþ. ªi acest preþ este sentimentul pe care-l induce electoratului propriu, stabil, ideea „coabitãrii” cu o formaþiune politicã ce pânã mai ieri beºtelea dur partidul fost de guvernãmânt pentru toate pãcatele reale sau imaginate.
Sentimentul trãdãrii „nobilelor idealuri” ale social-democraþiei în general, ºi ale stângii în special, poate deveni dezastruos, mai ales când dreapta îþi împrumutã sau îþi furã de-a dreptul metodele.
Cred cã acesta a fost impulsul care, la Bran, i-a scos din letargie pe pesediºti, impunându-le o mãsurã drasticã, ce le stricã tot confortul. Dar le dã ºi prilejul sã încerce sã ajungã la putere pe o cale mai lesnicioasã decât printr-o majoritate electoralã.
Geoanã vrea sã fie premier. Este ºi firesc sã vrea. Mai rãmâne de vãzut doar cum îºi va putea atinge acest obiectiv, atâta timp cât la Cotroceni se aflã cel care i-a mai luat odatã din faþã „prãjitura”.