ÃŽnaintea plecãrii la reuniunea de iarnã, la vârf, de la Bruxelles, preºedintele Bãsescu a fãcut, pentru prima datã, gestul de a explica naþiei cu ce mandat se duce acolo. Asta în cazul în care, într-o problemã atât de gravã ca cea care se dezbate în Capitala europeanã pãrerea României ar conta în vreun fel. Conteazã mai ales pãrerile conducerii bicefale, germano-franceze, ºi disponibilitatea de a se ralia membrilor “grupului euro”. Este o misiune extremã, de salvare a monedei unice - la care, noi nu avem încã acces – ºi – implicit – a construcþiei europene. Pentru cã euro constituie, deocamdatã, fundamentul acestui edificiu. Un fundament tratat însã cu superficialitate ºi neglijenþã. Ideea nobilã a monedei unice nu poate rezista în faþa unor comportamente diverse sau chiar divergente. Criza a fãcut clar faptul cã o monedã unicã, fãrã o politicã fiscalã unicã, nu poate sã reziste. Cã nu se pot face experimente individuale – de tip grecesc – pe seama altora. Ca suveranitatea bunului plac e o vorbã frumoasã, dar cã ea trebuie sã cam înceteze acolo unde este vorba de supravieþuire, nu doar de traiul mai bun. Din acest punct de vedere, România e câºtigatã pentru proiectul germano-francez. Bãsescu merge la Bruxelles gata sã predea în mâinile lui Merkel ºi Sarkozy cheile de la casa de bani. Oricum, acolo nu mai este mare lucru, iar noi nu avem loc de întors în condiþiile în care FMI deþine controlul tuturor miºcãrilor.
Înclin sã cred cã este o mãsurã bunã, ca alþii sã ne administreze bugetul. Pentru cã noi am dovedit cu consecvenþã cã nu suntem în stare. Am demonstrat cã nu rezistãm cântecelor de sirenã ale alegerilor ºi în preajma lor deschidem larg baierele pungii, chiar dacã cei ce vin dupã ce îºi muºcã degetele vãzând ce preiau. O contabilitate þinutã la Bruxelles ne-ar scuti ºi de ruºinea de a fi mereu scoºi la tablã de dl Franks ºi sã dãm din colþ în colþ când ne întreabã de ce nu ne-am fãcut temele. Stabilirea unor criterii ºi cote precise ar aduce acea dozã de sobrietate ºi de seriozitate într-un domeniu în care ne facem sistematic de râs, discutînd doct ºi gafând elementar, de fiecare datã. Avem în faþã modelul bulgar, care prin consiliul monetar german a traversat mult mai bine decât noi etapele crizei, fãrã ca acest lucru sã producã suferinþa orgoliului naþional. |