În Uniunea Europeană bacșișul (pourboire, tip) pentru servicii este reglementat legal și se situează în jurul valorii de 10% din costul prestației.
În România, premierul Boc introduce bacșișul de 20%: pentru faptul că poporul suportă serviciile trupei sale de incompetenți sau de corupți mai mult sau mai puțin dovediți, e dispus să plătească.
Dacă exemplul său va fi urmat de toți colegii de cabinet, fie ei democrați sau socialiști, nația română se va trezi în posesia unui supliment bugetar de 150 de mii de lei pe lună până la sfârșitul anului. Practic, fiecare român va încasa din partea Guvernului câte 7 bani pe lună! Nu se știe cum și în ce mod - se vor depune în contul fiecărui cetățean, care pentru a-i folosi va trebui să plătească comisionul bancar, sau se va înființa o Agenție de Plăți, special în acest scop. Dar, nu suma ci gestul contează. Premierul vrea să dovedească în acest fel că e solidar cu românii, mai ales cu cei cărora criza și incapacitatea Guvernului de a-i opune măsuri coerente și concrete, și că nu ezită să bage mâna în propriul buzunar atunci când e vorba de interesele celor mulți. Gestul premierului a găsit cel mai puternic ecou la doctorul Bazac, ministrul Sănătății. Dânsul a venit, ca la licitație, cu o propunere și mai drastică: 50% din leafă! Îi convine să vorbească din Ferrari - și-o fi zis mai "zgârcitul" Ponta (familie grea, "renumerație" mică - după buget) care ar prefera să-i vadă jecmăniți de o parte din lefurile tocmai majorate de Videanu cu 30%, și pe șefii companiilor energetice.
În orice caz, lăsând gluma la o parte, trebuie să remarcăm că este cel mai nerușinat și mai populist gest pe care l-a făcut până acum vreun premier român, un gest care prostește o nație întreagă, considerând-o compusă din idioți și ignoranți care habar n-au pe ce lume trăiesc. După mai bine de șase luni de când presa a răgușit strigând că trebuie pus zăgaz la modul iresponsabil în care sunt cheltuiți banii publici, după ce a vehiculat până la lehamite lefurile exorbitante pe care le încasează angajați ai statului și sumele incredibile pe care le cheltuiesc agenții - fantomă și instituții create parcă special să taie frunze la câini, domnul Boc se face că nu pricepe că românii n-au nevoie de leafa lui, ci de capacitatea sa de a lua măsuri pentru a stopa risipa și consumul inutil.
Tot domnul Boc ne crede proști închipuindu-și că-i vom plânge de milă pe bieții miniștri care vor fi nevoiți să se descurce cu o leafă mai mică cu 20%. De parcă miniștrii și alți deminitari ar trăi din leafă. Este notoriu că față de toate celelalte privilegii care decurg din funcție, leafa este un mizilic, bani de buzunar pentru micile vicii cotidiene. Banul adevărat vine din sporuri, din Consilii de Administrație, din diurne sau din prime și dacă premierul și-ar fi "blindat" gestul prin donația de 20% din veniturile totale, ar fi putut ca aceasta să reprezinte într-o mai mică măsură, o glumă lipsită de bun simț.
Aproape nici nu îndrăznesc să mă gândesc la o idee pe care alții au aplicat-o cu succes: în Slovenia, dacă nu mă înșel, funcționarii publici au acceptat o reducere semnificativă a salariilor, ca o măsură eficientă de combatere a efectelor crizei. Dacă domnul Boc ar fi reușit să obțină consensul forțelor politice de la guvernare pentru o reducere cu 20% a tuturor cheltuielilor bugetare, ar fi fost o scofală. Noi însă suntem atipici, de la opincă la Vlădică din fruntea guvernului: în plin dezastru economic, cei 1,3 funcționari la stat care trăiesc pe spinarea unui salariat din domeniul privat, ar considera binevenit procentul. Dar ca majorare. De criză.