Tentativele de reabilitare a mareÂşalului Ion Antonescu - personaj istoric tabu ĂŽn perioada comunistĂŁ - au stârnit un adevĂŁrat vârtej ĂŽn mediile politice Âşi istorice occidentale.  Ridicarea de busturi Âşi statui, iniĂžiative aparĂžinând unor grupĂŁri independente, a fost interpretatĂŁ ca un semn de partizanat faÞã de fascismul Âşi rasismul care se considerĂŁ cĂŁ a caracterizat perioada ĂŽn care mareÂşalul s-a aflat la cârma Þãrii.  Influente grupĂŁri religioase au determinat un veritabil embargo asupra acestui subiect, somând guvernul român sĂŁ ĂŽnlĂŁture de urgenÞã ĂŽnsemnele Âşi mĂŁrturiile legate de acesta. Lucru care, dealtfel, s-a Âşi ĂŽntâmplat. Cuminte, Guvernul a dat jos statuile de pe socluri, dar a "uitat" o fotografie a mareÂşalului ĂŽn galeria Âşefilor de executive care s-au perindat la conducerea treburilor Þãrii.  Or, Âşi acest tablou face obiectul revendicĂŁrilor.Îmi este greu sĂŁ nu compar o atare poziĂžie cu aceea, clasicĂŁ, a regimurilor comuniste, care au mers pânĂŁ la a rescrie istoria, ĂŽn parametrii pe care-i considerau ca necesari.  Adversarii lui Antonescu se situeazĂŁ pe o poziĂžie straniu de asemĂŁnĂŁtoare, refuzând sĂŁ facĂŁ o diferenÞã ĂŽntre elementul obiectiv Âşi cel afectiv. Statuile reprezintĂŁ o poziĂžie, o opĂžiune. Fotografia reprezintĂŁ o informaĂžie.  Amestecul dintre cele douĂŁ categorii are un rezultat dezastruos. El reproiecteazĂŁ spectrul intoleranĂžei, specific sistemelor totalitare, cel care a fĂŁcut atât de mult rĂŁu omenirii, ĂŽn general.  Fotografia lui Antonescu de la Palatul Victoria nu reprezintĂŁ, nu trebuie sĂŁ reprezinte altceva decât o recunoaÂştere a existenĂžei acestui om.  Istoria nu reĂžine doar personajele pozitive, exlcuzându-le pe cele considerate negative. Ea lucreazĂŁ cu oameni Âşi evenimente. La 12 ani de la ĂŽnlĂŁturarea sistemului nociv al dublei gândiri orwelliene, scoaterea fotografiei mareÂşalului din galerie n-ar ĂŽnsemna altceva decât un jalnic semn de servilism. Politic Âşi uman.