Se fac tot mai des şi mai tare auzite vocile Opoziţiei - politice şi civile - care protestează în cor împotriva faptului că PSD trage - în diverse moduri - spuza acestui eveniment pe turta electorală proprie. Politizarea Referendumului pare să fie grija cea mai mare a vigilenţilor de tot felul, inclusiv a celor care au evitat să participe la votul din parlament. Problema comportă o abordare nuanţată.  Dacă un primar de comună, oraş sau sector ţine cu tot dinadisnul să-şi pună poza şi semnătura pe materialele promoţionale ale evenimentului de la 18-19 octombrie e una.  Şi nu e în regulă.  Dar e greu să le scoţi din sânge acest obicei celor care-l practică cu obstinaţie de când sunt în pâine. Pentru un primar ca Mazăre (deşi nu este exemplul cel mai fericit), sau pentru altul, ca Vanghelie, obiceiul s-a înrădăcinat prea puternic pentru a putea renunţa la el, aşa, deodată.  Când ţi-ai pus poza şi parafa pe orice chioşc sau pe orice brazdă de iarbă dată în folosinţă, este greu să te abţii cu un astfel de prilej care se anunţă purtător de mari beneficii morale şi nu doar. Pe de altă parte, un partid de guvernământ, care pune în operă întreaga operaţiune, nu are cum să se retragă în spatele anonimatului.  Inevitabil, mesajul mobilizator va conţine, implicit şi 'paternitatea' performanţei.  Este greu, aproape imposibil de disociat mesajul subliminal pe care-l conţine apelul la votarea unei constituţii de cotitură.  Criticii PSD-ului ar dori, probabil, un soi de 'anonimă' a la Farfuridi şi Brânzovenescu, în timp ce li se oferă o 'scrisoare pierdută' a la Tipătescu şi Trahanache. Până la urmă, important este mai puţin dacă partidul de guvernământ îşi face şi ceva campanie electorală cu acest prilej. Important este ca operaţiunea să fie de succes şi referendumul să valideze un instrument absolut necesar pentru intrarea noastră în familia europeană, cu tot cu Putere şi cu Opoziţie.