Se fac tot mai des și mai tare auzite vocile Opoziției - politice și civile - care protestează în cor împotriva faptului că PSD trage - în diverse moduri - spuza acestui eveniment pe turta electorală proprie. Politizarea Referendumului pare să fie grija cea mai mare a vigilenților de tot felul, inclusiv a celor care au evitat să participe la votul din parlament. Problema comportă o abordare nuanțată. Dacă un primar de comună, oraș sau sector ține cu tot dinadisnul să-și pună poza și semnătura pe materialele promoționale ale evenimentului de la 18-19 octombrie e una. Și nu e în regulă. Dar e greu să le scoți din sânge acest obicei celor care-l practică cu obstinație de când sunt în pâine. Pentru un primar ca Mazăre (deși nu este exemplul cel mai fericit), sau pentru altul, ca Vanghelie, obiceiul s-a înrădăcinat prea puternic pentru a putea renunța la el, așa, deodată. Când ți-ai pus poza și parafa pe orice chioșc sau pe orice brazdă de iarbă dată în folosință, este greu să te abții cu un astfel de prilej care se anunță purtător de mari beneficii morale și nu doar. Pe de altă parte, un partid de guvernământ, care pune în operă întreaga operațiune, nu are cum să se retragă în spatele anonimatului. Inevitabil, mesajul mobilizator va conține, implicit și 'paternitatea' performanței. Este greu, aproape imposibil de disociat mesajul subliminal pe care-l conține apelul la votarea unei constituții de cotitură. Criticii PSD-ului ar dori, probabil, un soi de 'anonimă' a la Farfuridi și Brânzovenescu, în timp ce li se oferă o 'scrisoare pierdută' a la Tipătescu și Trahanache. Până la urmă, important este mai puțin dacă partidul de guvernământ își face și ceva campanie electorală cu acest prilej. Important este ca operațiunea să fie de succes și referendumul să valideze un instrument absolut necesar pentru intrarea noastră în familia europeană, cu tot cu Putere și cu Opoziție. |