Se fac tot mai des ºi mai tare auzite vocile Opoziþiei - politice ºi civile - care protesteazã în cor împotriva faptului cã PSD trage - în diverse moduri - spuza acestui eveniment pe turta electoralã proprie. Politizarea Referendumului pare sã fie grija cea mai mare a vigilenþilor de tot felul, inclusiv a celor care au evitat sã participe la votul din parlament. Problema comportã o abordare nuanþatã. Dacã un primar de comunã, oraº sau sector þine cu tot dinadisnul sã-ºi punã poza ºi semnãtura pe materialele promoþionale ale evenimentului de la 18-19 octombrie e una. ªi nu e în regulã. Dar e greu sã le scoþi din sânge acest obicei celor care-l practicã cu obstinaþie de când sunt în pâine. Pentru un primar ca Mazãre (deºi nu este exemplul cel mai fericit), sau pentru altul, ca Vanghelie, obiceiul s-a înrãdãcinat prea puternic pentru a putea renunþa la el, aºa, deodatã. Când þi-ai pus poza ºi parafa pe orice chioºc sau pe orice brazdã de iarbã datã în folosinþã, este greu sã te abþii cu un astfel de prilej care se anunþã purtãtor de mari beneficii morale ºi nu doar. Pe de altã parte, un partid de guvernãmânt, care pune în operã întreaga operaþiune, nu are cum sã se retragã în spatele anonimatului. Inevitabil, mesajul mobilizator va conþine, implicit ºi 'paternitatea' performanþei. Este greu, aproape imposibil de disociat mesajul subliminal pe care-l conþine apelul la votarea unei constituþii de cotiturã. Criticii PSD-ului ar dori, probabil, un soi de 'anonimã' a la Farfuridi ºi Brânzovenescu, în timp ce li se oferã o 'scrisoare pierdutã' a la Tipãtescu ºi Trahanache. Pânã la urmã, important este mai puþin dacã partidul de guvernãmânt îºi face ºi ceva campanie electoralã cu acest prilej. Important este ca operaþiunea sã fie de succes ºi referendumul sã valideze un instrument absolut necesar pentru intrarea noastrã în familia europeanã, cu tot cu Putere ºi cu Opoziþie. |