O atmosferă de-a dreptul stranie, având în vedere modul în care se face politică în România de 15 ani în coace, s-a instalat peste actorii Puterii şi ai Opoziţiei. Un ritm de vals lent mişcă figurile pe o tablă de şah de pe care lipseşte miza câştigului, competitorii părând a fi căzut de acord cu o remiză, fie ea şi temporară. De aici senzaţia că nici câştigătorii nu reuşesc să se bucure de recenta victorie electorală şi nici perdanţii de înfrângere. Şi unii şi alţii par mulţumiţi că li se oferă un respiro pentru a-şi pune în ordine lucrurile răvăşite de alegeri. Guvernul Tăriceanu, băgat până peste cap în procesul de schimbare a şefilor puşi de PSD cu ai săi, nu are timp decât să constate, în trecere că dacă nu sunt bani pentru politicile vizate de noua putere asta este din cauza celei vechi, care a cheltuit aiurea banii ţării pe proiecte şi contracte pe care intenţionează să le revizuească atunci când va avea timp. Ex-premierul Năstase înţeapă în stilu-i tradiţional noua echipa, cu bănuiala că aceasta ştia din capul locului că n-are resurse pentru a aplica impozitul unic şi corelarea pensiilor şi că aruncă pofticioase ocheade celor două proiecte majore care ar face din România o ţară europeană - EADS şi Bechtel.      Dar, dincolo de aceste ciorovăieli de îndrăgostiţi, şi Tăriceanu se arată preocupat de înnoirea şi consolidarea PSD-ului, şi Năstase de liniştea Alianţei. Care nu trebuie zgândărită cu fel de fel de mofturi atâta timp cât are în faţa termenul european al lui aprilie 2005. Ba, mai mult, cu un cavalerism ieşit din comun, Năstase se desolidarizează de gestul lui Iorgovan, de a-l încolţi penal pe preşedinte pe tema casei, ceea ce n-ar face parte dintr-un cod politic al manierelor elegante. Îndârjit şi necruţător în campanie, preşedintele Băsescu pare a se fi îmblânzit şi el, preferând să se războiască mai degrabă cu copiii neascultători din fostul său partid, decât cu 'rămăşiţele' fostei guvernări, lăsate să-şi continue misia în posturi -cheie, unele dintre acestea aflându-se în imediata sa apropriere.      Până şi Vanghelie, aspirant la funcţia deţinută de actualul preşedinte, îşi concentrează campania timpurie nu asupra a ceea ce a lăsat în urmă predecesorul său, ci asupra 'intelectualilor' din propriul său partid, incapabili să obţină voturi, dar foarte culanţi cu sfaturi şi idei.Ciudată atmosferă, ciudaţi oameni, ciudată politică!