Existã o efervescenÞã stranie În zona În care miºunã formaÞiunile politice mici ºi mijlocii. Cu cât sunt mai insignifiante partidele, cu atât pãrerile lor sunt mai categorice ºi luãrile de poziÞie mai frecvente.Au ÎnvãÞat de la partidele mari cã forma principalã de existenÞã o reprezintã conferinÞele de presã. Au n-au treabã, au n-au membri, au n-au probleme, conferinÞa de presã e sfântã ºi, ca sã nu predice În deºert, cointereseazã câÞiva gazetari de la publicaÞii pe mãsurã, care suportã cu stoicism jumãtatea de orã de peroraÞii, achitându-se de obligaÞie prin câte un titlu senzaÞional pe douã coloane. Pe care, de regulã, 'revista presei' Îl omite. Cum spuneam, acest simulacru de acÞiune se rezumã de cele mai multe ori la datul cu pãrerea În probleme cu care n-au nici o treabã. Criza din Transnistria, de exemplu, n-a scãpat nici unui partid de buzunar. Toate au simÞit nevoia sã-ºi exprime sentimente ºi sã condamne cu hotãrâre - lucruri de care nimeni ºi niciodatã nu va Þine cont. De parcã Transnistria ar fi mai breazã decât orice altceva se Întâmplã prin Þarã. N-a vãzut nimeni picior de preºedinte sau vicepreºedinte mic sau mijlociu, care sã calce prin zonele calamitate, pentru cã asta e treaba Guvernului! ªi Guvernul a catadixit, cu Întârziere, sã se dumireascã de ce se Întâmplã În ograda sa, de când cu succesele de politicã globalã. Dar Guvernul are, În mod sigur, problemele lui, pe care mediul politic neparlamentar nu le Împãrtãºeºte. Marea grijã a acestui mediu este sã vadã de scara ultimului vagon din care tren se vor agãÞa Înainte de noiembrie, pentru a-ºi negocia 'forÞa' din teritoriu pentru unul - douã lucruri eligibile pe listele celor mari. Or, pentru asta este mai prudent sã vorbeºti ºi sã te Îngrijorezi de Transnistria ºi Afganistan, decât de preÞul medicamentelor sau de soarta ºomerilor. Are ºi ideologia regulile ei de la care nu se poate face rabat .