Ce þi-e ºi cu presa asta rãu intenþionatã! Neavând de lucru s-a repezit sã þipe ca din gurã de ºarpe cã premierul ºi-a angajat o nepoatã pe post de consilier personal. Realitatea – ca la Radio Erevan – este cu totul alta: nepoata nu e nepoatã primarã cu fostul primar, ci doar una de gradul „V”, iar funcþia în care a fost angajatã nu este aceea de consilier personal al unchiului de gradul „V”, ci de consilier al consilierei unchiului! Vedeþi, deci, cum stau lucrurile? Nici n-ar fi fost posibil altfel, pentru cã dl Boc are o puternicã aversiune faþã de nepotismele de gradul I-IV, pe care le-a denunþat viguros pe vremea guvernãrii Nãstase. Deci aºa ºi nu altfel stau lucrurile, iar faptul cã o tânãrã naivã ºi neºtiutoare într-ale manevrelor dâmboviþene a scris în declaraþia de avere ceea ce a crezut ea cã e – consilierã de premier – nu este de condamnat.
Nu cã alþi premieri nu ºi-ar fi promovat ºi ei neamurile prin diverse ramuri ale Executivului, dar parcã nu am auzit de nici un Tãriceanu de nu ºtiu ce grad, angajat la Palatul Victoria (norocul lui, cã acuma era dat afarã, odatã cu cei peste 150 de funcþionari indizerabili) sau de vreun Nãstase, în aceeaºi situaþie. Ambii ex-premieri au fost mai subtili decât dl Boc ºi n-au fãcut angajãri pe bazã de nume de familie, ci pe bazã de criterii mai puþin sãritoare în ochii presei: fini sau naºi, ori membri de gradul I al grupurilor de interese. Un teren mai fertil pentru astfel de aranjamente este în politica propriu-zisã ºi în Parlament. Iatã, în Parlament sunt adevãrate (la propriu ºi la figurat) familii: tatã-fiicã-ginere (în cazul Sârbu – Ponta) sau soþ-soþie (în cazul Mitrea). ªi se mai gãsesc. E mai greu de acuzat o stfel de relaþie în câmpul larg al politicii „de partid”: faptul cã juna Elena Bãsescu este secretar-general adjunct la tineretul democrat-liberal i se poate datora în mai mare mãsurã ei decât influenþei binefãcãtoare a tatãlui. De ce Ioana Bãsescu nu e ºi ea parlamentar, ceva colo, ºi-ºi vede de treburile ei de notar? Pentru cã n-a interesat-o, iar tatãl ei n-a putut sã o oblige.
Pe vremea odiosului dictator, exista o lege care interzicea ca soþul ºi soþia sã lucreze în aceeaºi instituþie sau întreprindere. Nepotismul nu era posibil, atunci, decât la cel mai înalt nivel. Astãzi, dacã ne coborâm puþin atenþia spre nivelurile urmãtoare celei de vârf, vom vedea o adevãratã încrengãturã de alianþe de familie, în care feluriþi indivizi au pus pur ºi simplu mâna pe instituþii sau pe domenii întregi. ªi, bucurându-se de drepturile constituþionale, pot lãsa patrimoniul public moºtenire urmaºilor urmaºilor lor. O soluþie pentru contracararea unei astfel de tendinþe ar fi proiectul pe care-l iniþiase prin 2004, chiar dl Boc. Se iveºte însã o problemã: ce facem atunci cu nepoata Mihaela? Chiar dacã e de gradul „V”?
|
| Accesari:
2912
|
Adauga o opinie