Insistenţa cu care se reia subiectul alegerilor anticipate pare să ţină nu atât de doctrina politică, cât de politicienii implicaţi. S-a mai vorbit şi cu alte prilejuri despre acest subiect. O anumită parte a presei dădea drept sigură căderea guvernului Văcăroiu, de exemplu, şi organizarea de alegeri anticipate, cam odată la două săptămâni. În ciuda acestor prognoze, Văcăroiu rămâne singurul premier postdecembrist care şi-a dus mandatul de la un cap la altul. Discuţia actuală asupra anticipatelor ar putea să apară ca o formă de alint a Puterii. PSD-ul, bine instalat în şaua percepţiei publice - o spun sondajele - n-ar avea nici un motiv să vorbească de funie în casa spânzuratului. Este greu de presupus că de-acum în doi ani s-ar putea întâmpla ceva care să pună sub semnul întrebării continuarea mandatului. Chiar dacă s-ar produce - prin absurd - o defecţiune în zona aliaţilor săi, este aproape sigur că PSD are suficienţi suporteri printre celelalte partide, care să-i întindă, cu discreţie, dar şi cu eficienţă, mâna de ajutor necesară traversării mandatului. N-ar fi vorba doar de simpatie, ci şi de interesul multora dintre aleşi de a nu-şi scurta privilegiile ce decurg din mandat, dacă nu e neapărată nevoie. Asta pe deoparte. Pe de alta - deşi, teoretic, are perfectă dreptate premierul să afirme că îndeplinirea obiectivului major al integrării în UE necesită un interval de timp calm, neperturbat de febra electorală - este greu de spus care va fi modul în care actualul guvern şi-ar putea înceta mandatul ca să se poată proceda la anticipate. Poate doar să-şi ridice singur o moţiune de cenzură, că din partea Opoziţiei, nici o nădejde. Sau să fie demis de către preşedinte, care preşedinte, deşi zice că nu-l interesează discuţia în temă, nu agreează deloc ideea. Şi nu pentru că în acest fel ar pierde ocazia să candideze pentru un loc în parlament. Ci, pur şi simplu pentru că în mintea domniei sale, un lucru odată început trebuie dus până la capăt. În mod hotărât, dl Iliescu nu rezonează la subtilităţile premierului. De vină este, poate, diferenţa de vârstă şi de mentalitate. Pentru dl Iliescu anii nu mai au elasticitatea care o au pentru dl Năstase. Şi nici politica asta de anticipaţie pe tema anticipatelor nu-i înflăcărează imaginaţia în aşa fel încât să devină un suporter al ei. Aşa, încât, mai mult ca sigur, vom avea alegeri de toate soiurile în 2004. Şi problemele de rigoare, în îndeplinirea obiectivului major al oricărui guvern, anticipat sau nu: aderarea la Uniunea Europeană.