În politica româneascã militarii au jucat întotdeauna roluri importante. N-ar trebui sã-i amintim decât pe Averescu, fost prim-ministru dupã primul rãzboi mondial sau pe mareºalul Antonescu. Tradiþie existã. Ea a alimentat, în bunã mãsurã, ºi sistemul comunist, Ceauºescu devenind ºi el, la un moment dat, general de armatã. Dupã Revoluþie, primul militar care a jucat un rol politic civil a fost generalul Stãnculescu. El a fost numit, în primul guvern Roman ministru al Industriei. A rãmas acolo puþin timp, fiind chemat sã preia Apãrarea, dupã protestele CADA la adresa ministrului suspectat de kaghebism, Vasile Militaru. Stãnculescu a fost reconfirmat ºi în guvernul rezultat dupã alegerile din mai, 1990. Despre cât de bun om politic a fost generalul Stãnculescu, n-are rost sã vorbim acum, când încã planeazã deasupra capului sãu sentinþa datã de fostul preºedinte Constantinescu prin intermediul oamenilor sãi de casã. Prea multã atenþie, ca politician, n-a meritat nici generalul Chiþac, ministru de Interne pânã la mineriada din iunie, ºi coleg de condamnare cu generalul Stãnculescu. Cu cei doi generali s-ar putea spune cã s-a încheiat o primã etapã, a politicii fãcutã de militari, chiar dacã dupã ei a mai funcþionat ultimul ministru militar al Apãrãrii, Niculae Spiroiu, cel implicat în afacerea cu þigãrile de contrabandã stocate în depozitele armatei. De aici înainte, militarii transferaþi în civilie n-au prea mai fãcut politicã la vârf. Sub Constantinescu, doi generali au luat-o pe cãi diferite: Degeratu, ca prea-plecat supus al titularului de atunci, de la Cotroceni, obedienþã care i-a fost fatalã pentru carierã, ºi Chelaru, care odatã zburat din rândurile armiei a poposit, ca preºedinte al unui partid deja desfiinþat - PUNR. Ar mai fi de pomenit, la acest capitol, Decebal Ilina, fost specialist în informaþii militare, devenit specialist civil în armamente. Cea mai bunã tradiþie a lãsat-o militãria la Cotroceni: generalul Vasile Ionel a fost, aproape 6 ani, consilierul "numãrul unu" al lui Iliescu. ªtafeta a fost preluatã, în 2000, de istoricul Talpeº, care, iatã, pãrãseºte tranºeea prezidenþialã în favoarea artileriei guvernamentale. El lasã în urmã, dupã toate probabilitãþile, un alt militar - actualul ºef al CSAT-ului. Oricum, dintre toþi cei enumeraþi, cele mai mari ºanse de a face politicã "la vârf" le are Ioan Talpeº. Dacã... |