Cei 450.000 de euro gãsiþi acasã la ºeful Permiselor Auto din Argeº erau – spun cunoscãtorii – doar partea lui din „prada” pe care o reprezentau ºpãgile pentru obþinerea de permise auto fãrã examen sau cu examen simulat.
Restul de bani – un rest considerabil – mergea în alte direcþii între care cea mai importantã era una politicã. Se speculeazã intens pe seama faptului cã darea în vileag a a acestei reþele reprezintã una dintre reglãrile de conturi dintre douã partide care pe vremuri aveau relaþii aproape frãþeºti ºi cã motivul principal l-a constituit recenta campanie electoralã ºi sumele vãrsate preferenþial în contul unui partid.
Slaba apetenþã a mediei video faþã de eveniment s-ar datora, spun aceiaºi cârcotaºi, faptului cã un mare numãr de oameni de televiziune ºi-au obþinut ºi ei permisele în acest mod, între beneficiari numãrându-se o cunoscutã moderatoare de emisiuni de familie ºi un vitriolant realizator de emisiuni satirice – ca sã nu-l mai pomenim pe deja celebrul beneficiar al tuturor categoriilor de conducere, victoriosul primar cu greutate de la un sector bucureºtean.
Povestea de la Piteºti are o vechime considerabilã. Acolo se produc de ani buni, pe bandã rulantã, conducãtori auto care sunt azvârliþi cu inconºtienþã în trafic, unde produc tragedii. Nu de puþine ori agenþii de circulaþie s-au vãzut în situaþia de a nu putea lua declaraþii de la ºoferii care încãlcaserã regulamentul pentru simplul ºi banalul motiv cã aceºtia nu ºtiau sã scrie ºi sã citeascã! Au fost considerate simple întâmplãri, scãpãri ale sistemului, ºi nu un procedeu curent.
Totul a început, se zice, cu crearea, pe tãcute, a unui „serviciu secret” de protocol, care sã-i ajute pe candidaþii importanþi sã treacã mai uºor peste aceastã barierã. ªi cum în Bucureºti ar fi bãtut la ochi, s-a fãcut la Piteºti. Treptat, însã, lucrurile au scãpat de sub control ºi sistemul a început ºã funcþioneze ºi sã se organizeze independent, cu tarife diferenþiate pe categorii de candidaþi, care în unele cazuri mergeau pânã la 20-25.000 euro pentru un permis nou nouþ.
Marea ciudãþenie a cazului o reprezintã faptul cã, dacã n-au simþit cã ceva necurat se întâmplã acolo, ºefii mai mari sau mai mici n-au realizat nici fenomenul brusc al ridicãrii nivelului de trai al celor implicaþi direct. Sau dacã ºi-au dat seama, nu i-a impresionat, fiind pus pe seama unui fenomen mai general în anumite zone ale poliþiei care intrã în contact direct cu „clientul”. Nu-mi fac iluzia sã cred cã Piteºtiul este un caz izolat. Bag mâna în foc cã asta se întâmplã în mai toate judeþele, e drept însã, nu la nivelul ºi cu amploarea detectate în Argeº.
Ministerul de Interne are aici o problemã serioasã. Coroboratã cu complicitãþile cu lumea interlopã ale judiciaturiºtilor, cu aranjamentele celor care fac dosare economice, avem imaginea unui fenomen de corupþie generalizatã, a cãrei punere în evidenþã ar trebui sã genereze un seism purificator. Care însã, iatã, nu se produce. De ce? Sunt alte „chestiuni”, mai arzãtoare, la ordinea zilei...