Un prieten - altfel om simplu, nedeprins cu chiÞibuºãriile politicii - mã Întreba: Gãseºti cã e normal? Ce? Ca primul-ministru sã-1 conducã pânã la maºinã, la scãrile Palatului Victoria, pe un funcÞionar de la F.M.I., ãla de-a venit În locul lui Thomsen?... Zervoudakis, zic eu. Exact! Este ãsta aºa de mare? Pãi ce-ar trebui sã facã Radu Vasile dacã Într-o zi Îi vine chiar ºeful lui Zervoudakis ãsta? Sã-1 ia În cârcã sã-1 aºeze În maºinã ºi sã-1 pupe la plecare? Nu existã aicea niºte reguli, un protocol?

Mda. Protocol! Era cineva la Victoria, care se ocupa cu chestia asta Încã de pe vremea lui Dej. Columbeanu Îi chema, parcã. L-a dat afarã Ciorbea ºi dupã aia, vreo douã luni ºi mai bine s-au Încurcat toate - hârtii, legãturi, primiri. Cred Însã cã nu la asta dorea sã se refere amicul meu. Domnul Vãcãroiu, fostul prim-ministru, Îmi spunea cã pe vremea lui Îi fixa lui Watson, cel dinaintea lui Thomsen, o primire cu o orã Înainte de decolarea avionului ºi cã se purta cu el aºa cum se cuvenea sã se poarte un prim-ministru. Nu spun ce-i fãcea ãstuia Florin Georgescu, fostul ministru de FinanÞe, cum Îl tãvãlea printre hârtii. De, nostalgici. Nostalgii ieftine, atâta timp cât din asta s-au ales cu praful de pe tobã. Am fost demni, dar cu asta basta. ªi atunci te Întrebi cum e mai bine: sã-1 tãvãleºti pe Watson, sau sã-i pupi mâna lui Zervoudakis?

Ideal? Ideal ar fi sã n-ai nevoie de ei. Sã n-ai nevoie sã fii nici dur, nici prea plecat. Atâta timp, Însã, cât nu eºti În stare sã-Þi organizezi lucrurile din propria ogradã În aºa fel Încât sã nu umbli cu cerºitul pe la F.M.I., problema protocolului rãmâne o chestiune pur teoreticã.