Mai nou, „centrul vital” al politicii românești a devenit Poiana Brașov. Acolo, la înălțime și la răcoare, partidele (importante) preferă să discute și să dezbată viitorul lor și al țării. Singura excepție este cea a maghiarilor, dar aceștia au propriile lor Harghita și Covasna pentru a-și aduna activul și a-l pune la treabă.
Deci: PSD-ul, PNL-ul și PDL-ul au simțit nevoia să-și clarifice, în această perioadă, agendele de lucru. Și au făcut-o, fiecare după cum a considerat: informal, formal sau amical. Cea mai „amicală” întâlnire a fost aceea a social-democraților: mobilizați de mobilizatorul Vanghelie, șefii de organizații s-au adunat, săptămâna cealaltă, pentru a discuta subiectul numărul unu: susținerea perdantului Geoană pentru un nou mandat. Și cum o asemenea reuniune trebuie să se lase cu niște rezultate, dinamicul Niță a anunțat triumfător: 39 de șefi de filiale îl susțin pe actualul președinte! În condițiile acestea, ceilalți (potențiali) candidați ar fi trebuit să se retragă rușinați de îndrăzneala lor. N-au făcut-o. Ba, dimpotrivă, chestia asta parcă i-a mobilizat. Rând pe rând, Mitrea, Diaconescu, Năstase și chiar Andrei Alexandru s-au anunțat ca pretendenți la titlu. Cu șanse diferite. Cert este că la Poiană s-a declanșat, practic, o campanie care în perioada următoare va atinge cote maxime – pe fondul contribuției ANI la clarificările necesare.
Dacă PSD-ul e în fierbere, PNL-ul se coace la foc mic. În aceeași ambianță montană s-au ciocnit – fără scântei – taberele „Antonescu” și „Tăriceanu”. Primul este tot mai sigur pe el – datorită recordului de 20% de la prezidențiale (un record pur teoretic, neomologabil), în timp ce al doilea încearcă o formulă de rezistență pasivă (de ce să tot schimbăm statutul? – zice el, uitând că făcuse la fel când avea pâinea și cuțitul).
În fine, PDL-ul este pradă celor mai intense preocupări de clarificare doctrinară din istoria sa. După un deceniu de compromisuri și de convenții tacite, democrații simt că a venit momentul unor definiri publice. Sigla „liberală” îi deranjează tot mai mult, la fel și trandafirul veștejit de la defunctul FSN. Cei vechi, care au dus „greul”, ar vrea să li se recunoască meritele. Cei noi vor acces la pârghiile puterii. Bătălia surdă dintre aceștia răbufnește tot mai des și calificativul de „cel mai disciplinat partid” tinde să devină anemic. E drept că actele de indisciplină nu se manifestă la adresa autorității președintelui (aproape) fondator, pe care nimeni nu o pune în discuție. Se manifestă, însă, acut, concurența dintre aripa executivă și cea parlamentară a partidului, cea de-a doua considerându-se discriminată în luarea deciziilor și în participarea la beneficiile guvernării.
În linii mari, reuniunile în serie de la Poiana Brașov anunță un an frământat: în absența vreunui scrutin electoral electoral, vor abunda cele interne, de partid. Acestea vor schița profilul entităților care se vor arunca în lupta pentru configurația politică a lui 2012.