Guvernul ãsta pare sã nu fie alcãtuit din oameni cu simþul realitãþii. Nici mãcar cu bun simþ. Cum astfel ar putea fi catalogat faptul cã inginerul Pogea semneazã, fãrã a-i tremura mâna, decizia prin care acordã subordonaþilor sãi „prime de vacanþã” de peste 13 milioane de auro? ÃŽn plinã crizã ºi pe fondul clamãrii neobosite a nevoii de austeritate bugetarã. Practic, ministrul Finanþelor, cel pus de lege sã gospodãreascã cât mai cu grijã banul public, bagã mâna pânã la cot în „haznaua” bugetarã pentru a-ºi rãsplãti subordonaþii. Pentru ce? Pentru nimic.
Ministerul de Finanþe este departamentul cel mai obez al Guvernului, cu cei mai mulþi funcþionari care freacã menta un an întreg iar când vine vacanþa au nevoie de un stimulent pentru a se bucura de ea. Este de notorietate faptul cã pe la organismele fiscale se întâmplã cele mai mari ºi mai dese ºpãgi de la agenþii economici care nu mai ºtiu cum sã se descurce din cauza reglementãrilor buimace pe care le emit pe bandã rulantã aceiaºi funcþionari. Ca sã le mai reducã din stress, ministrul lor le face acum cadou din puºculiþa naþionalã în care tot ei adunã mai puþini bani, nu mai puþin de 13 milioane de euro. E puþin, zice Pogea, cã se împarte la mulþi! E mult, zicem noi, atâta timp cât Guvernul se scobeºte prin toate buzunarele ca sã scoatã un bãnuþ pentru pensionari sau pentru dascãli.
Ce face dl Pogea fac ºi alþi miniºtri, care pe o parte se plâng cã n-au bani pentru lucruri importante, iar pe alta gãsesc întotdeauna resurse sã-ºi mulþumeascã subordonaþii. Guvernul dã astfel impresia unei administraþii extrem de exigente când e vorba de alþii, dar foarte culant când vine rândul alor sãi. Povestea asta nu este altceva decât o continuare a ºirului de bâlbâieli ºi inconsecvenþe ale unui Guvern confruntat cu propria sa incompetenþã ºi decizie de a pune piciorul în prag. Au trecut ºase luni de presiuni ºi dl Boc n-a reuºit încã sã reducã schemele gonflate ale aparatului administrativ cu nici un post. Agenþiile sunt tot atât de multe ca pe vremea lui Tãriceanu, ba chiar parcã au mai apãrut câteva. Doamna Ridzi organizeazã paranghelii electorale pe banii ministerului iar doamna Udrea obþine tichete de vacanþã pentru tot românul. Criza înainteazã cu paºi vioi iar anticriza rãmâne încã o noþiune extrem de confuzã. Singurul lucru care funcþioneazã ireproºabil e tocarea banului public. Cu mult tupeu.