Începe sã devinã o tradiþie a Partidului Naþional Liberal 'devorarea' publicã a celor care l-au condus în diverse perioade. Fondatorul partidului, Radu Câmpeanu, a fost detronat brutal, la Poiana Braºov, în 1992, dupã alegeri ºi, ulterior, exclus. Valeriu Stoica, dupã ce a salvat - printr-o decizie controversatã - partidul de la o soartã de tip þãrãnist ºi dupã ce a reuºit sã împace tendinþele divergente prin propria sa retragere, a fost marginalizat pânã la ignorare. Acum, Stolojan, cel care prin autoritatea proprie a fãcut posibilã alianþa care a adus partidul la putere, este pur ºi simplu azvârlit afarã, pe uºa din dos. Merita Stolojan un astfel de tratament? Chestiunea e discutabilã. De la istorica sa capotare, în cursa pentru preºedinþie (cursã pe care îmi permit sã cred cã ar fi pierdut-o), el s-a plasat în umbra noului preºedinte, acceptând cu modestie o poziþie de scutier. Consilier prezidenþial, el nu ºi-a luat niciodatã rolul în serios ºi de numele sãu nu se leagã nici o iniþiativã notabilã. În biroul somptuos de la Cotroceni, el ºi-a dedicat timpul observãrii ºi analizãrii anomaliilor care fac din PNL câºtigãtorul perdant al ultimelor alegeri. Pentru cã, deºi se aflã la putere, deºi are în mâini pârghiile executive, partidul cunoaºte o uzurã rapidã, în contratimp cu ceea ce se întâmplã cu formaþiunea aliatã. Aceasta, susþinutã de preºedintele þãrii, pare sã-ºi treacã în beneficiul propriu cam tot ceea ce pierd liberalii. Inclusiv oamenii pe care aceºtia îi aruncã peste bord. Demersurile lui Stolojan, corecte pe fond, nu sunt luate însã în serios de aripa radicalã din partid, condusã chiar de preºedintele Tãriceanu, deoarece prin funcþia pe care o deþine ºi prin apropierea cel puþin teoreticã, el nu mai este perceput ca un liberal, ci cel mult ca un cal troian al democraþilor. Nu mai vorbesc de faptul cã prin calitatea sa Stolojan ar fi trebuit sã se abþinã de a mai întreprinde demersuri politice partizane - neutralitatea fiind o condiþie a mandatului - dar însãºi excluderea sa din partid apare ca un gest nefuncþional, odatã cu preluarea funcþiei el fiind obligat prin lege sã-ºi dea demisia din partid. Cum au fãcut-o, în mandatul lui Iliescu, consilierii sãi veniþi din politicã. La noi, însã, nu existã obicieul sã ne împiedicãm de proceduri. Mai ales la liberali, care l-au dat afarã pânã ºi pe suspendatul Boureanu. Altã mi se pare a fi problema: ambiþia celor excluºi de a reforma partidul din exterior! Cum vine asta? E ca ºi cum ai vrea sã zugrãveºti apartamentul dupã ce portãrelul te scoate din casã pentru neplata chiriei. Sã reformezi un partid din afarã mi se pare o ambiþie cel puþin gratuitã. E ca ºi cum Guºã ºi-ar fi propus sã înnoiascã PD-ul dupã ce i s-a aplicat în final ºutul prezidenþial, sau Ciontu sã înnoiascã PRM-ul, cu tot cu Vadim. Mai degrabã, excluºii ar putea sã punã bazele unei noi formaþiuni politice, dacã cea existentã ºi dispusã sã primeascã cu braþele deschise orice refugiat din tabãra aliatã nu le ajunge.