Dacã ar fi ºtiut în ce se bagã, Dan Nica ar fi rãmas, probabil, simplu... vicepremier ºi ºi-ar fi vãzut de conducerea departamentelor care i-au fost repartizate cu suficientã largheþe de cãtre Boc (Tãriceanu nu le dãduse mai nimic vicepremierilor lui) ºi ar fi trãit liniºtit. Ca tot românul, a dorit niºte trese în plus ºi ceva mai mult acces la oala cu miere a puterii. ªi uite ce-a ieºit.
ÃŽn orice altã þarã cu tradiþie democraticã, episodul consumat marþea trecutã – arestarea ºefului formaþiunii contra informative a unui minister cu importanþa celui de Interne – ar fi atras dupã sine, automat, demisia ministrului. Acesta n-ar mai fi avut nici un motiv sã aºtepte: ce sã aºtepþi de la simplul fapt cã ai numit într-o funcþie de asemenea importanþã – atenþie, funcþia asta a mai dãrâmat doi miniºtri - un personaj certetat pentru fapte grave. Pentru asta nu e suficient sã-l dai afarã pe cel care n-a fost în stare sã te informeze despre situaþie. Trebuie sã pleci tu însuþi!
Probabil cã dl Nica nu a fãcut gestul pentru cã nu s-a simþt chiar atât de vinovat. Nominalizarea ºefului acestui departament a fost una cu bucluc: Oprea a trebuit sã-ºi ia catrafusele nu pentru cã Ardelean n-ar fi fost bun, ci pentru cã nu ºi-a informat - ºi n-a obþint în prealabil acordul – ºefii de partid. Funcþia avea o importanþã aparte, ºi însãºi miza acestui minister se baza pe ea. Oprea a comis eroarea de a nu þine cont de faptul cã „partidul” dorea pe altcineva în aceastã funcþie. Foarte probabil, acelaºi personaj care i-a fost bãgat pe gât lui Dragnea, obligându-l ºi pe acesta sã demisioneze. Presupun cã ceva asemãnãtor i s-a întâmplat ºi lui Nica. Prevenit de „erorile” predecesorilor sãi, el a mers cu ochii închiºi pe ce i s-a livrat de la partid: Cornel ªerban. Validat de partid, omul nu mai avea nevoie de alte confirmãri. Era suficient.
Toate aceste manevre au un numitor comun: Marian Vanghelie. Ahtiat dupã putere, acesta face toate manevrele posibile pentru a-ºi consolida puterea în partid. A înþeles cã pe scara ierarhicã nu poate ajunge unde doreºte. Deficitul de culturã ºi imagine se dovedesc piedici de netrecut. Un popor care a trãit un sfert de veac sub cãlcâiul unui analfabet, nu mai doreºte un altul în primã linie. ªi-a încercat norocul cu candidatura la Primãria Capitalei ºi a vãzut cã nu merge. A adoptat o altã tacticã: obþinerea puterii pe cãi oculte prin interpuºi, prin oameni care depind de el. Primul pas l-a fãcut prin alcãtuirea unei reþele de susþinere a lui Mircea Geoanã. Acesta ºi-a pãstrat funcþia, în condiþiile divrgenþelor generate de coalizarea cu PD-L, graþie plasei de sprijin þesute de Vanghelie împreunã cu ºefii locali de organizaþii. Urmãtoarea miºcare a fost aceea de a completa structurile la care PSD-ul are acces cu oamenii sãi. Iar cel mai important obiectiv era – din raþiuni lesne de înþeles – Ministerul de Interne. Mai întâi Vanghelie a încercat sã-l impunã aici pe omul sãu, Voicu. N-a avut succes la votul din Birou. A tras sforile ca Oprea sã fie debarcat ºi la noua nominalizare a coborât ºtacheta: ºi-a impus un alt om la conducerea DGIPI. Dragnea a demisionat ºi cu el s-a dus toatã schema. Ultima miºcare a fost de a-l împinge în faþã pe ªerban. Nica, cel care cunoºtea toate miºcãrile, ºi-a dat seama cã dacã vrea postul, trebuie sã accepte preþul. Nu ºi-a imaginat însã cã preþul va fi atât de mare. ªi cã ambiþiile lui Vanghelie lovesc într-o întreagã categorie de interese care nu renunþã la luptã cu una cu douã. Iar lovitura – atent preparatã – a fost rãvãºitoare. Cu efecte colaterale care de abia de acum încolo vor putea fi evaluate. Inclusiv asupra celui care s-a strãduit sã þeasã aceastã plasã...