Încercând să mute scandalul pe alt teren, președintele Băsescu a atacat cu o violență aproape fără precedent justiția coruptă.
Băsescu a spus cu voce tare ceea ce gândesc mulți. Și anume că există soluții ale unor instanțe de judecată care nu miros a legalitate ci put a șpagă. Nu știu dacă cea din cazul parcului Bordei este cel mai potrivit exemplu. Vom afla după ce Parchetul va face investigațiile cerute de CSM. Până atunci putem doar să validăm procedeul expus intempestiv de președinte: cât de rezistentă poate fi conștiința unui magistrat în fața unor mize care se măsoară în milioane de euro? Când știi că de decizia - un simplu da sau nu - depinde o tranzacție uriașă, cât de mult mai rezistă deontologia?
Este o piesă care se joacă cu regularitate de vreo 10 ani, de când s-a dat drumul diavolului din clondir: retrocedările nelimitate și aproape în orice condiții. Acest peisaj prielnic a dezvoltat o veritabilă industrie de fabricare de documente și de probe pentru care instituțiile nu au instrumentele necesare pentru a le verifica autenticitatea. Mai mult, au apărut "instituții" de expertiză care lucrează mână în mână cu procuratorii de succesiuni. Birouri de avocatură au devenit celebre și super-bogate pentru eforturile încununate de succes de a depista valorile nerevendicate și de a produce revendicatorii. I-au ajutat pe acești investitori relațiile strânse cu autoritățiile sau chiar implicare lor în structura instituțiilor responsabile puneți-vă puțin memoria la lucru și veți descoperi câți avocați au devenit, pentru perioade mai lungi sau mai scurte, miniștri, șefi de agenții guvernamentale sau înalți funcționari publici).
Ultimul act al acestor mari afaceri s-a jucat și se joacă la instanțe. Pentru judecătorii interesați este o simplă chestiune de fler și de experiență să identifice paragraful care le perimite să dea soluția dorită. Blindat cu inamovibilitate și cu independențajustiției, ei devin un fel de Dumnezei care poat să-i fericească nu doar pe alții, dar poat să-și facă și lor parte din această fericire. Unul - două tunuri din acestea, de milioane de dolari și poat să iasă la pensie liniștiți, cu conștiința împăcată.
Traian Băsescu crede că în cazul Bordei s-ar fi întâmplat așa ceva. Focalizând pe acest segment al afacerii, el încearcă să facă uitat faptul că la originea ei s-a aflat el însuși și decizia - cel puțin la fel de discutabilă - de a-l "despăgubi" pe Constanda cu o halcă din parcul Bordei. Dacă și-a imaginat vreun moment că beneficiarul se va mulțumi să-și ridice un apartament cu etaj - cum prevede PUZ-ul sau PUD-ul zonei, lăsând la dispoziția publicului, înseamnă că a dat dovadă de o naivitate incalificabilă pentru o persoană unsă cu toate alifiile, cum se consideră domnia sa.