Încercând să mute scandalul pe alt teren, preşedintele Băsescu a atacat cu o violenţă aproape fără precedent justiţia coruptă.

Băsescu a spus cu voce tare ceea ce gândesc mulţi. Şi anume că există soluţii ale unor instanţe de judecată care nu miros a legalitate ci put a şpagă. Nu ştiu dacă cea din cazul parcului Bordei este cel mai potrivit exemplu. Vom afla după ce Parchetul va face investigaţiile cerute de CSM. Până atunci putem doar să validăm procedeul expus intempestiv de preşedinte: cât de rezistentă poate fi conştiinţa unui magistrat în faţa unor mize care se măsoară în milioane de euro? Când ştii că de decizia -  un simplu da sau nu - depinde o tranzacţie uriaşă, cât de mult mai rezistă deontologia?

Este o piesă care se joacă cu regularitate de vreo 10 ani, de când s-a dat drumul diavolului din clondir: retrocedările nelimitate şi aproape în orice condiţii. Acest peisaj prielnic a dezvoltat o veritabilă industrie de fabricare de documente şi de probe pentru care instituţiile nu au instrumentele necesare pentru a le verifica autenticitatea. Mai mult, au apărut "instituţii" de expertiză care lucrează mână în mână cu procuratorii de succesiuni. Birouri de avocatură au devenit celebre şi super-bogate pentru eforturile încununate de succes de a depista valorile nerevendicate şi de a produce revendicatorii. I-au ajutat pe aceşti investitori relaţiile strânse cu autorităţiile sau chiar implicare lor în structura instituţiilor responsabile puneţi-vă puţin memoria la lucru şi veţi descoperi câţi avocaţi au devenit, pentru perioade mai lungi sau mai scurte, miniştri, şefi de agenţii guvernamentale sau înalţi funcţionari publici).

Ultimul act al acestor mari afaceri s-a jucat şi se joacă la instanţe. Pentru judecătorii interesaţi este o simplă chestiune de fler şi de experienţă să identifice paragraful care le perimite să dea soluţia dorită. Blindat cu inamovibilitate şi cu independenţajustiţiei, ei devin un fel de Dumnezei care poat să-i fericească nu doar pe alţii, dar poat să-şi facă şi lor parte din această fericire. Unul - două tunuri din acestea, de milioane de dolari şi poat să iasă la pensie liniştiţi, cu conştiinţa împăcată.

Traian Băsescu crede că în cazul Bordei s-ar fi întâmplat aşa ceva. Focalizând pe acest segment al afacerii, el încearcă să facă uitat faptul că la originea ei s-a aflat el însuşi şi decizia - cel puţin la fel de discutabilă - de a-l "despăgubi" pe Constanda cu o halcă din parcul Bordei. Dacă şi-a imaginat vreun moment că beneficiarul se va mulţumi să-şi ridice un apartament cu etaj - cum prevede PUZ-ul sau PUD-ul zonei, lăsând la dispoziţia publicului, înseamnă că a dat dovadă de o naivitate incalificabilă pentru o persoană unsă cu toate alifiile, cum se consideră domnia sa.