Easy come, easy go! - spune englezul referindu-se la ceea ce se obţine fără prea mult efort. Câştigi uşor, pierzi uşor - s-ar putea traduce în româneşte ideea care caracterizează mersul politic al Partidului România Mare. Căci despre acesta este vorba. Săptămâna trecută, partidul lui Vadim a mai pierdut trei membri - şi nu unii oarecare, ci cu funcţii de vicepreşedinţi şi şefi de comisii parlamentare. Cu ce-a mai lăsat pe drumul de la începutul exerciţiului parlamentar, "pagubele colaterale" ale Partidului România Mare se ridică la 15 parlamentari! Un procent deloc de ignorat din totalul mandatelor obţinute la scrutinul din noiembrie-decembrie 2000. După o veche tactică de repliere, Vadim consideră aceste pierderi drept neîngrijorătoare şi afirmă - cum se afirmă deobicei - că partidul iese întărit din această poveste, transfugii nefiind persoane pe care să se poată conta. Câtă vreme a fost vorba despre noi-veniţi, precum "gruparea Maior", desprinsă mai la început, lucrurile mai puteau fi privite cu oarecare detaşare. De data aceasta este, însă, cazul unor "stâlpi" ai regimului Vadim. Şi Neacşu, şi Meşca şi Anghel Stanciu sunt dintre cei care au dus greul poverii pe care o reprezintă personalitatea contradictorie a liderului, în momente nu dintre cele mai faste. Renunţarea lor poate fi interpretată nu doar ca o reacţie de oboseală la excesul de egocentrism al acestuia, ci şi o retragere în faţa noilor veniţi în partid, mai agresivi, şi mai motivaţi în susţinerea şi supraalimentarea lui Vadim, care le este unica garanţie de existenţă politică. Scrutinul din 2000 a adus în partid şi pe liste un mare număr de personaje aleatorii, care s-au trezit aproape fără voie în parlament. Câtă vreme avea în jur un pumn de oameni, lui Vadim îi era uşor să-i domine. Acum, mulţi scapă de sub control şi antrenează grupări centrifuge, sau trag tot mai mult cu ochiul spre banca Puterii. Pentru că este de presupus că 90% dintre "dezertori" vor migra spre PSD, unicul partid cu care au filiaţii nu doar de ideologie. Nu este deloc exclus, dacă procesul continuă (şi nu prea văd cum ar putea fi oprit) ca în scurtă vreme PSD-ul să nu mai aibă nevoie de sprijinul, nu întotdeauna comod, al UDMR-ului, PRM-ul asigurându-i pe această cale "colaterală" majoritatea de care are nevoie.