Dupã ce-am scãpat de-o grijã intrând în NATO, graþie lui 11 septembrie ºi lui Saddam, principalul obiectiv aflat pe agenda actualei guvernãri este Uniunea Europeanã. Mai precis, finalizarea în acest an, 2004 a tuturor capitolelor de negociere. Nu este obligatoriu. Am putea sã le finalizãm ºi la anul. Numai cã atunci totul ar trebui luat de la capãt, pentru cã în acest an se schimbã componenþa forurilor de conducere ale Uniunii. Este lucrul de care dl Nãstase ºi colegii sãi se tem cel mai tare. Pentru cã o reluare a negocierilor, cu altã Comisie ºi cu mai mulþi parteneri, riscã sã ne arunce dincolo de orizontul lui 2010, probabil într-un val cu Turcia ºi cu unele dintre þãrile din fosta Iugoslavie, inclusiv Serbia. Este un ''rãzboi'' dur, de urã, pentru care Executivul ne-a asigurat întotdeauna cã ia cele mai severe ºi mai serioase mãsuri. Ceea ce ne aratã începutul anului hotãrâtor al acestei companii nu prea se loveºte, însã, cu asigurãrile. În primul rând pentru cã au survenit o serie întreagã de ''pierderi colaterale'' care slãbesc sistemul ºi eficienþa lui. Au fost mai întâi cei trei miniºtri restructuraþi în iulie trecut ºi mãsurile organizatorice luate atunci se dovedesc a nu fi fost dintre cele mai inspirate. Pentru cã, iatã, noua restructurare care bate la uºã, înseamnã ''pasul înapoi'' pentru o serie de ministere cu grele responsabilitãþi în zona aderãrii. Ministerul Mediului este un exemplu flagrant de gândire pãguboasã. Dosarul de Mediu este unul dintre cele mai dificile ºi mai delicate ºi poate cã doar ''Agricultura'' îl întrece ca grad de dificultate. Iar la Agriculturã înregistrãm o altã pierdere colateralã: ministrul Sârbu este, de mai bine de o lunã, scos din dispozitiv! El s-a trezit în varã baci peste o turmã ciudatã, în care numãrul mãgarilor (cu sau fãrã microcipuri) îl depãºea pe cel al oiþelor tradiþionale. Adicã ºef al unui minister pestriþ, în care au fost amestecate câmpiile, apele, pãdurile, pãºunile, ogoarele. Dlui Sârbu îi mai lipseau doar stratosfera ºi subsolul ca sã poatã fi declarat ministrul pãmântului! Noii veniþi nu numai cã nu s-au integrat, ba au intrat într-un cert proces de destructurare, care ameninþã sã devinã critic, având în vedere faptul cã ministrul va mai petrece cam o lunã de convalescenþã, de pe urma nefericitei vânãtori de la Crãciun. Poate cã premierul ar trebui sã treacã în acest caz, peste sentimentalism ºi sã-l lase pe dl Sârbu sã se refacã pânã la anul, punând în locu-i pe cineva mai apt sã ia cu toatã vigoarea în piept dosarul de aderare al agriculturii, cel care promite cel mai mult sã devinã ghiuleaua atârnatã de piciorul României în marºul sãu spre Bruxelles. |