Dupã 16 ani de exerciþiu democratic, ceea ce se întâmplã în jurul Consiliului Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii mã transportã brutal în atmosfera anilor '90-'91, când democraþia era perceputã sub forma contestãrii oricui ºi a orice, în numele unor principii inventate ad-hoc.Lanþul uman, declaraþiile tragi-comice, profeþiile prãpãstioase ºi bãile de mici mulþimi constituie recuzita cu origini în Piaþa Universitãþii a unei manifestãri fãrã noimã, dacã pretindem cã trãim într-o societate care a absolvit mãcar cursul primar al democraþiei..Ce s-a întâmplat? O instituþie cam bãtutã de soarta incertã pe care i-au rezervat-o cei care i-au alcãtuit statutul, îºi schimbã echipa. Din cei 11 membri ai Colegiului, în sarcina cãrora rãmân deciziile de a hotãrî cine-a fãcut sau nu poliþie politicã ºi cine a fost sau nu a fost informator, patru sunt noi. Între aceºtia s-a numãrat ºi dl Ticu Dumitrescu, cel care a avut iniþiativa creãrii acestei instituþii, dar care din motive neclare, a abandonat-o (sau a fost abandonat). Ca un semn de reparaþie istoricã, premierul i-a promis cã-l pune ºef peste noua echipã. Promisiune hazardatã, pentru cã dl Tãriceanu ar fi trebuit sã ºtie cã, cel puþin formal, nu poate face acest lucru. Ticu Dumitrescu l-a luat însã în serios ºi a început sã se agite, punând condiþii ºi lansând avertismente, suficient ca sã creeze o atmosferã ostilã din partea celor care s-au simþit afectaþi. 'Înþelegerea' verbalã dintre PNL ºi PD a durat pânã la validarea noilor membri, de aici înainte aceºtia luând-o pe cont propriu. Cu binecuvântarea discretã a partidului care l-a propus, dl Turianu ºi-a încercat norocul, autopropunându-se la ºefie, ºi a câºtigat, gãsind teren favorabil. Prin vot secret, dar suficient de transparent. Liberalii au sãrit ca arºi. Democraþii au mers pe burtã, derobându-se de responsabilitate. A început o pãruialã generalã care nu justifica de fel miza: soarta lui Ticu. De fapt, în joc era controlul instituþiei. ªi a milioanelor de dosare recent preluate, în care fiecare parte sperã sã gãseascã suficient de multe documente compromiþãtoare despre partea adversã..Aºa-zisa societate civilã a intrat ºi ea în joc, ca musca-n lapte, cu manifestãri al cãror penibil atinge culmi greu de egalat. Se vehiculaserã, chiar de la vârful guvernãrii, soluþii ºi argumente care se potrivesc ca oiºtea-n gard cu principiile democratice ºi cu regulile juridice. 'Serbãrile Colegiului' îi adunã pe angajaþii plictisiþi ºi pe obiºnuiþii gurã-cascã spre deliciul câtorva posturi de televiziune de niºã care trebuie sã-ºi umple programele cu ceva. Se invocã - cu o seriozitate care te pune pe gânduri în legãturã cu sãnãtatea mintalã a promotorilor - 'viciul de consimþãmânt', în virtutea cãruia alegerile ar trebui anulate ºi refãcute în aºa fel încât Ticu Dumitrescu sã-ºi primeascã prãjitura promisã..Jenant, penibil, comic, întristãtor - alegeþi adjectivul care vã convine pentru a defini aceastã nouã deraiere de la normalitate.