În fiecare zi aflăm câte o chestie care ne face părul măciucă.  Ultima este că românii mănâncă de nouă ori mai puţin peşte decât europenii! Adică, dacă un european mănâncă 9 peşti, românul nostru înfulecă doar unul!  De ce? Ideea este că nu-şi permite mai mult.  În timp ce italienii, de pildă, bagă în ei 23 de kilograme într-un an, noi ne mulţumim doar cu două.  Cineva ar putea să spună că în timp ce italienii au câteva mii (oare?) kilometrii de litoral şi sunt scăldaţi de vreo trei mări, noi n-avem decât două sute şi suntem scăldaţi de o mare tot mai săracă în faună!  Dar dacă românilor nu prea le place, pur şi simplu, peştele, şi consideră cu încăpăţânare că cea mai comestibilă pasăre este tot purcelul? Aceste statistici au gradul lor de relativitate şi nu exprimă întotdeauna raportul real dintre noi şi lume.  Cu bombe de acest fel îţi poţi distra cititorii de mai multe ori pe zi, nu doar odată.  Românii mănâncă mai puţine icre negre decât ruşii!  Corect?  Probabil că da!  Dar românii, este probabil, mănâncă mai multe urzici decât europenii.  Şi, mai multă mămăligă decât întregul mapamond.  Există, desigur, o sumă întreagă de diferenţe între naţiuni, între obiceiurile lor, între posibilităţile lor.  De cele mai multe ori, aceste diferenţe indică decalajele dintre stadiul de dezvoltare al unei anumite societăţi sau grup de societăţi, şi altele.  Diferenţele dintre România, şi ceilalţi candidaţi, şi 'nucleul' european al ţărilor care au păşit împreună pe acest drum cu mulţi ani în urmă sunt cunoscute.  Au cauze obiective şi explicaţii subiective.  Ţin de o anumită evoluţie istorică şi politică.  Astfel încât aceste revelaţii nu fac decât să se înscrie în aria unui fapt divers suficient de lipsit de substanţă.  Sau, să se transforme într-un soi de autoflagelare lipsită de rost şi de bun simţ.  Poate că ar fi timpul să începem să vedem şi partea mai puţin pitorească a lucrurilor.  Şi anume care sunt mecanismele care au început să funcţioneze şi să micşoreze decalajele care păreau veşnice!  Exerciţiul recunosc e mai dificil şi mai puţin spectaculos.  Dar cred că, tocmai de aceea, el merită încercat.