În fiecare zi aflăm câte o chestie care ne face părul măciucă. Ultima este că românii mănâncă de nouă ori mai puțin pește decât europenii! Adică, dacă un european mănâncă 9 pești, românul nostru înfulecă doar unul! De ce? Ideea este că nu-și permite mai mult. În timp ce italienii, de pildă, bagă în ei 23 de kilograme într-un an, noi ne mulțumim doar cu două. Cineva ar putea să spună că în timp ce italienii au câteva mii (oare?) kilometrii de litoral și sunt scăldați de vreo trei mări, noi n-avem decât două sute și suntem scăldați de o mare tot mai săracă în faună! Dar dacă românilor nu prea le place, pur și simplu, peștele, și consideră cu încăpățânare că cea mai comestibilă pasăre este tot purcelul? Aceste statistici au gradul lor de relativitate și nu exprimă întotdeauna raportul real dintre noi și lume. Cu bombe de acest fel îți poți distra cititorii de mai multe ori pe zi, nu doar odată. Românii mănâncă mai puține icre negre decât rușii! Corect? Probabil că da! Dar românii, este probabil, mănâncă mai multe urzici decât europenii. Și, mai multă mămăligă decât întregul mapamond. Există, desigur, o sumă întreagă de diferențe între națiuni, între obiceiurile lor, între posibilitățile lor. De cele mai multe ori, aceste diferențe indică decalajele dintre stadiul de dezvoltare al unei anumite societăți sau grup de societăți, și altele. Diferențele dintre România, și ceilalți candidați, și 'nucleul' european al țărilor care au pășit împreună pe acest drum cu mulți ani în urmă sunt cunoscute. Au cauze obiective și explicații subiective. Țin de o anumită evoluție istorică și politică. Astfel încât aceste revelații nu fac decât să se înscrie în aria unui fapt divers suficient de lipsit de substanță. Sau, să se transforme într-un soi de autoflagelare lipsită de rost și de bun simț. Poate că ar fi timpul să începem să vedem și partea mai puțin pitorească a lucrurilor. Și anume care sunt mecanismele care au început să funcționeze și să micșoreze decalajele care păreau veșnice! Exercițiul recunosc e mai dificil și mai puțin spectaculos. Dar cred că, tocmai de aceea, el merită încercat. |