Corespondentul din Roma al Agenþiei AMOS News a transmis la sfârºitul sãptãmânii trecute o ºtire din care reieºea cã dupã intrarea în UE a celor 10 noi membre, în Europa Occidentalã nu a fost acoperitã cererea pentru circa 30.000 de locuri de muncã. Cu alte cuvinte, þãrile vechi membre nu numai cã nu s-au pomenit cu puhoiul de est-europeni la care se aºteptau, dar au ºi rãmas în aºteptare, deficitul creând probleme în anumite sectoare de activitate. Tot mai multe voci autorizate opineazã cã vechii membrii ar fi procedat mai bine dacã ar fi liberalizat imediat flexibilitatea circulaþiei în spaþiul Schengen pentru oferta de muncã destinatã noilor cetãþeni comunitari, decât sã impunã o fazã de tranziþie ce va dura între 2 ºi 7 ani. Concluzia este cã nu Europa de Est este aceea de care au a se teme vesticii pentru stabilitatea ºi siguranþa lor. Esticii vin, fac în general muncile pe care nu le mai fac vesticii, câºtigã bani ºi se întorc acasã unde existã perspective mult mai bune decât cele din societãþi închise ermetic ºi refractare la noii veniþi. Existã bineînþeles un anumit procent de persoane care vor dori sã trãiascã în þãri de adopþie, dar acesta nu reprezintã nici o ameninþare. Este o tranziþie clarã, pe care au mai parcurs-o ºi alte þãri ce au trecut prin stagiul de candidate. Sunt de notorietate vremurile când Germania ºi Franþa se dezvoltaserã cu mânã de lucru italianã sau spaniolã, iar faptul cã acum ambele þãri constituie un debuºeu de prim rang pentru mâna de lucru esticã în cãutare de obiect al muncii intrã în logica lucrurilor. Peste 5-7 ani cu siguranþã cã, la rândul lor, România ºi Bulgaria vor suporta acelaºi tip de asalt din partea ucrainienilor, basarabenilor, albanezilor sau chiar a sârbilor aflaþi pe lista de aºteptare. Marea problemã a Vestului rãmâne, aºa cum au demonstrat-o recentele evenimente violente din Franþa ºi din împrejurimi, propria populaþie originarã din nordul Africii sau din Turcia, pe care nici n-au reuºit sã o asimileze ºi nici sã o exileze. Aceasta va constitui un pericol pentru liniºtea ºi stabilitatea statelor dezvoltate atâta timp cât va purta stigmatul de populaþie de categoria a-II-a care nu are nici mãcar speranþa cã la un anumit moment s-ar putea întoarce pe meleaguri mai primitoare, pentru cã, pentru ei, acestea nu mai existã. |