De la Amman, capitala regatului iordanian, aºezatã pe un platou înalt de 8-900 metri, drumul spre Marea Moartã coboarã continuu. Altimetrul de la bordul maºinii de teren aratã la un moment dat cota ‘zero’ ºi se opreºte acolo. ÃŽn ciuda faptului cã panta continuã. Constructorul maºinii n-a luat în calcul faptul cã aceasta ar putea ajunge, pe ºosea, în cea mai adâncã depresiune de pe glob: aproape 400 de metri sub nivelul oceanului planetar. Condiþiile climatice extreme au fãcut ca de-a lungul a sute de mii de ani apa sã se evapore ºi Marea Moartã sã piardã legãtura cu oceanul, transformându-se într-un lac în care, cantitatea de sare rãmasã constantã, a ucis orice vietate. ÃŽn Marea Moartã nu vieþuieºte nimic, iar apa sa nu ajutã cu nimic împrejurãrile neroditoare. O singurã întrebuinþare i s-a gãsit Mãrii Moarte ºi de ea fac uz ºi Israelul ºi Iordania care-ºi împart teritoriul pe care se aflã aceasta: turismul. Vin oameni din toatã lumea sã constate cum e cu aceastã curiozitate, cum e sã nu te poþi scufunda ºi sã fii purtat la suprafaþã, ca o bucatã de lemn. Câteva hoteluri aparþinând unor mari lanþuri internaþionale ºi-au luat sarcina de a completa oferta cu servicii de vacanþã ºi de tratament, înviorând nu doar oamenii, ci ºi locurile. De la zona în care se aflã hoteluri ca Marriott, Movenpick sau Kempinski ºi pânã la râul Iordan sunt doar vreo 15 km. Aici, pe teritoriul iordan se aflã unul dintre locurile de referinþã ale mitologiei creºtine: locul unde Isus Christos a fost botezat de cãtre Ioan. Circa 200.000 de turiºti din întreaga lume creºtinã vin aici anual sã vadã cu ochii lor ceea ce povestesc cãrþile sfinte. La râu, aflat chiar pe graniþa cu Israelul, se ajunge cu dificultate ºi dupã nenumãrate controale ale poliþiei, îngrijoratã de posibilitatea unor acte teroriste. De la parcarea aflatã în apropiere, turiºtii se îmbarcã în autobuze care-i duc cale de vreo 6 kilometri pânã la locul de unde începe practic pelerinajul. Am fãcut acest traseu pe o cãldurã care, la malul Iordanului, atingea 50 de grade. Spre râu duce o cãrare strãjuitã de un pâlc de sãlcii argintii, din acelea cu ale cãror frunze s-a hrãnit Isus în cele 40 de zile de post dinaintea botezului. Din loc în loc sunt umbrare unde pelerinii pot adãsta privind spre malul evreiesc al Iordanului, unde strãluceºte cupola aurie a unei biserici ortodoxe. Lacul originar al Botezului este secat, datoritã unor lucrãri hidrotehnice. El a fost înlocuit cu un mic debarcader, unde pelerinii pot coborî pânã la apa verzuie a râului, de unde pot lua apã pentru a ºi-o turna pe cap într-un ritual de iniþiere. La plecarea spre locul unde aºteaptã, în cãldura toridã, autobuzul, ei îºi completeazã cei vreo 6 kilometri de marº pedestru, dupã un rãgaz la biserica aflatã în construcþie în apropiere. Aici, un întreprinzãtor local a alcãtuit un acoperiº protector unde a plasat un frigider cu bãuturi rãcoritoare. O adevãratã binecuvântare pentru temerarii care s-au încumetat sã ajungã aici tocmai în cea mai cãlduroasã, toropitoare lunã iunie din ultimii 60 de ani.
Istoria, religia ºi turismul ºi-au dat mâna pentru a face din aceste locuri nepieritoare unul dintre posibilele paradoxuri ale celui de-al 21-lea veac de dupã Hristos.