Ce-n-au reușit activiștii fostului partid de guvernământ în '96, înaintea alegerilor, au reușit acum, la locale, activiștii actualei coaliții aflate la putere: pedeserizarea țării!
Doar privind harta rezultată din scrutinul de duminică, reprezentanții CDR văd, pur și simplu, roșu în fața ochilor. Și o mică pată de verde, în Timiș (mă refer bineînțeles, la culorile pe care le-au ales secretarii de redacție când au dat la tipar harța electorală). Succesul de astăzi al Opoziției nu are termen de comparație decât în urmă cu vreo opt ani, când urmașii FSN-ului stăpâneau autoritar teritoriul, cu o singură excepție - Capitala. De data aceasta, performanța de a pierde până și reduta considerată tradițional de dreapta, mi se pare a fi demnă, de analele gafelor și stângăciilor făcute cu zel în politică.
Cum s-a putut întâmpla așa ceva? Cum de nimic nu s-a putut opune tăvălugului pedeserist? Răspunsul are, după părerea mea, două, componente. Prima este profunda dezamăgire pe care administrația CDR a produs-o în primul rând propriilor săi suporteri. Țărăniștii - ca for conducător, și liberalii - ca tovarăși de drum, nu au făcut altceva, vreme de patru ani, decât să-și demonstreze incompetența managerială și cronica sete de căpătuială. Aduși în scaune de valul popular al nemulțumirii față de metodele de lucru- ale activiștilor pedeseriști, mult mai mult decât datorită bănuielii că ar putea fi mai competenți, beneficiarii mandatelor s-au crezut instalați în funcții pe vecie și n-au mai fost în stare să sesizeze adevărată stare de spirit a populației, pe care zelul de campanie n-a făcut decât să o întărâte în decizia de a-i scoate din joc. În al doilea rând - comportamentul inerțial al electoratului: odată pornit într-o direcție, acesta nu se mai împiedică nici de excepții, nici de bună credință. Mătură totul în cale - cum a făcut-o în '96 - și face loc celor pe care de-acum nu-i crede mai buni - ci mai puțin răi.
Procesul este ciclic. Până la valul următor, însă, un întreg segment politic joacă cu capul la fund!