Ce-n-au reuºit activiºtii fostului partid de guvernãmânt în '96, înaintea alegerilor, au reuºit acum, la locale, activiºtii actualei coaliþii aflate la putere: pedeserizarea þãrii!
Doar privind harta rezultatã din scrutinul de duminicã, reprezentanþii CDR vãd, pur ºi simplu, roºu în faþa ochilor. ªi o micã patã de verde, în Timiº (mã refer bineînþeles, la culorile pe care le-au ales secretarii de redacþie când au dat la tipar harþa electoralã). Succesul de astãzi al Opoziþiei nu are termen de comparaþie decât în urmã cu vreo opt ani, când urmaºii FSN-ului stãpâneau autoritar teritoriul, cu o singurã excepþie - Capitala. De data aceasta, performanþa de a pierde pânã ºi reduta consideratã tradiþional de dreapta, mi se pare a fi demnã, de analele gafelor ºi stângãciilor fãcute cu zel în politicã.
Cum s-a putut întâmpla aºa ceva? Cum de nimic nu s-a putut opune tãvãlugului pedeserist? Rãspunsul are, dupã pãrerea mea, douã, componente. Prima este profunda dezamãgire pe care administraþia CDR a produs-o în primul rând propriilor sãi suporteri. Þãrãniºtii - ca for conducãtor, ºi liberalii - ca tovarãºi de drum, nu au fãcut altceva, vreme de patru ani, decât sã-ºi demonstreze incompetenþa managerialã ºi cronica sete de cãpãtuialã. Aduºi în scaune de valul popular al nemulþumirii faþã de metodele de lucru- ale activiºtilor pedeseriºti, mult mai mult decât datoritã bãnuielii cã ar putea fi mai competenþi, beneficiarii mandatelor s-au crezut instalaþi în funcþii pe vecie ºi n-au mai fost în stare sã sesizeze adevãratã stare de spirit a populaþiei, pe care zelul de campanie n-a fãcut decât sã o întãrâte în decizia de a-i scoate din joc. În al doilea rând - comportamentul inerþial al electoratului: odatã pornit într-o direcþie, acesta nu se mai împiedicã nici de excepþii, nici de bunã credinþã. Mãturã totul în cale - cum a fãcut-o în '96 - ºi face loc celor pe care de-acum nu-i crede mai buni - ci mai puþin rãi.
Procesul este ciclic. Pânã la valul urmãtor, însã, un întreg segment politic joacã cu capul la fund!