O situaţie fără precedent a intervenit deunăzi în justiţia românească: un acuzat de terorism a fost eliberat, din motive de sănătate! Şi nu oricum: ci la cererea procurorului! Omar Hayssam a fost, până în urmă cu un an, un prosper om de afaceri, care s-a bucurat de sprijinul unor personaje marcante din guvernele succesive de până în 2004. În timpul mandatului lui Năstase, în special, Hayssam a avut succes în achiziţionarea spectaculoasă a câtorva obiective scoase la privatizare. A devenit chiar membru PSD, fiind şi unul dintre sponsorii partidului în ultima campanie electorală. Nu e de mirare că a intrat în colimatorul noii puteri care şi-a asmuţit organele de control pe urmele afacerilor sale. Aflat la înghesuială, Hayssam a recurs la o soluţie pe cât de bezmetică, pe atât de lipsită de şanse de succes. Conform unor surse care nu au fost făcute încă publice (abia peste vreo 40 de ani vom afla) s-a ajuns la concluzia că Hayssam este cel care a pus la calea răpirea jurnaliştilor români în Irak, în scopul de a se erija în salvatorul lor. S-au vehiculat mai multe variante legate de cum ar fi trebuit să procedeze acesta, să plece personal în Irak şi să negocieze cu răpitorii sau să dea el banii (circa 4 milioane de dolari), obţinând în schimb recunoştinţa autorităţilor şi iertarea de păcatele economice şi politice. Cert este că în Irak lucrurile s-au complicat şi au scăpat de sub control, Hayssam fiind arestat pe baza suspiciunii ce a fost făcută cunoscută publicului de către cancelaria prezidenţială. Ceva mai târziu, după eliberarea jurnaliştilor, chiar preşedintele Băsescu a lansat un avertisment public la adresa medicilor care şi-ar fi asumat riscul de a-i oferi lui Hayssam justificări medicale, după o reţetă care a funcţionat cu succes. În această ameninţare stă cheia întregului 'caz Hayssam'. Deşi boala acestuia a fost şi este reală - el fiind operat de cancer la colon - iar situaţia sa s-a înrăutăţit încontinuu, instanţa a refuzat cu obstinaţie să-l pună în libertate. Timoraţi, medicii n-au avut curajul să dea un verdict clar, iar judecătorii - asupra cărora s-au făcut presiuni constante - au ignorat evidenţa faptului că învinuitul era adus cu salvarea şi cu perfuzii, nefiind în stare să se ţină pe picioare, şi l-a trimis înapoi în arest. Abia după ce o comisie internaţională a reclamat această situaţie de rău tratament, s-a dat de undeva semnalul prin care însuşi procurorul anchetator a cerut punerea în libertate. Nu am să mă pronunţ asupra vinovăţiei lui Hayssam. E treaba parchetului, să aducă dovezi clare şi a completului de judecată să încadreze faptele. Vreau doar să spun că modul în care a fost gestionat acest caz ridică grave suspiciuni în legătură cu independenţa reală a justiţiei şi cu bunul simţ al slujitorilor săi. Ceea ce i s-a întâmplat lui Hayssam - condamnat deja de soartă - a fost un gest de cruzime şi de indiferenţă faţă de viaţa unui om.