De aproape un an, judecãtorul Paul Florea, preºedintele Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie, face valuri în jurul sãu, adoptând tactica clasicã a protestului împotriva imixtiunilor Puterii în ograda Justiþiei. Înalta Curte este, însã, doar o anexã a acestei vaste ogrãzi în care se face ordine cu greu ºi mai mult de sila insistenþelor europene, ºi ea nu poate fi acceptatã ca reprezentativã pentru întregul sistem. Dl Paul Florea face, mai degrabã, un artificiu, transformând o problemã mai mult sau mai puþin personalã, într-una de interes general. Micul sãu rãzboi cu administraþia justiþiei a început încã din timpul mandatului doamnei Stãnoiu, cu care a avut de împãrþit mai multe, între care ºi o controversatã chestiune legatã de 16 judecãtori ai Curþii, apropiaþi ai domniei sale, ale cãror mandate expirã la 20 iunie, ºi pe care dl Florea i-ar fi dorit realeºi din oficiu. Faptul cã ministrul Stãnoiu ºi, apoi, ministrul Diaconescu au optat pentru varianta în care cei 16 ar fi trebuit sã urmeze acelaºi drum pe care-l au de fãcut toþi ceilalþi magistraþi care îºi doresc o astfel de funcþie a fost de naturã sã-i provoace oarece suspiciuni. De aici, rãzboi, acuze de presiuni ºi de politizare - deºi însuºi dl Florea ºi cei 16 prieteni ai sãi beneficiazã de o asemenea "clauzã", fiind numiþi de ex-preºedintele Constantinescu. Ni se propune o asemenea judecatã: numirea a fost mai puþin politicã decât revocarea! Cea mai mare problemã a dlui Florea era însã alta. Cei 16 erau calul troian, împins în faþã, pentru a justifica propriul sãu demers: legea spune cã un magistrat sau un procuror iese la pensie la 70 de ani! Este o mãsurã îndreptãþitã, chiar dacã starea de sãnãtate este una foarte bunã. Actul de justiþie implicã însã forþe intacte ºi o raþiune neinfluenþatã de problemele pe care le aduce cu sine, inevitabil, starea de senectute. Or, dl Florea împlinea aceastã frumoasã vârstã chiar în ziua în care avea loc o reuniune a Consiliului Suprem al Magistraturii, ai cãrui membri au votat în unanimitate trecerea sa la pensie, deºi mandatul de preºedinte al CSJ expirã abia peste doi ani! ªi cum de ce þi-e fricã nu prea scapi, cam asta i s-a întâmplat ºi domniei sale. Nu atât decizia, cât unanimitatea ei ar trebui sã-l punã pe gânduri pe distinsul magistrat ºi sã-i ofere o posibilã cheie atât a "persecuþiilor" la care a fost supus, cât ºi a rãpirii ºansei de a rezolva problemele pe care le va aduce reorganizarea sistemului judiciar. Cum, însã, nimeni nu e de neînlocuit - mai ales în democraþie - le vor rezolva alþii. Iar dl Florea le va putea comenta liniºtit.