Scrisoarea prin care Dinu Patriciu înºtiinþeazã conducerea PNL cã demisioneazã din funcþia de preºedinte al organizaþiei de Prahova pune punct, cel puþin pentru o perioadã, carierei politice a unuia dintre personajele emblematice ale post-comunismului românesc.
Patriciu a apãrut în scenã, imediat dupã re-formarea partidului, de cãtre Radu Câmpeanu ºi câþiva dintre colegii sãi de generaþie, în luna ianuarie '90. Alãturi de alþi câþiva tineri care aveau legãturi de familie cu doctrina, el a reprezentat eºalonul contemporan al unuia dintre partidele istorice cu rol mai mult decât semnificativ în crearea României moderne. De la eºalonul tânãr la 'aripa tânãrã' n-a fost decât un pas ºi desprinderea junilor liberali de cãtre vârstnicii lor tutori, cu care n-au reuºit de fel sã se potriveascã la caracter într-un timp prea scurt, a fost prima sciziune dintr-un proces liberal îndelungat ºi pãgubos. Patriciu, Tãriceanu, Boroianu ºi alþi câþiva confraþi au scandalizat opinia publicã în prima campanie electoralã lansând celebra formulã a 'tãierii cozii câinelui dintr-o bucatã' pentru a descrie terapia de ºoc a reformei. PNL-AT-ul rezultat din aceastã primã rupturã a mai ºocat, ulterior, ºi prin propunerea de creare a unui prim pol politic, printr-o alianþã cu FSN-ul lui Roman, alãturi de agrarieni ºi de ecologiºti, într-un guvern de coaliþie în care Patriciu a ratat din cauza parlamentarilor de dreapta ocuparea postului de ministru al lucrãrilor publice.
Creator ºi susþinãtor al lui Manolescu în Partidul Alianþei Civice, Patriciu a reaºezat formaþiunea în cadru parlamentar la alegerile din '92, ratând însã momentul '96, când pestriþa lume liberalã a izbutit sã se recoaguleze într-o Convenþie Democraticã ce avea sã acceadã la putere. Aflat în conflict deschis cu Valeriu Stoica, Patriciu s-a retranºat pe poziþiile business-ului, în numele cãruia a ºi pãrãsit parlamentul atunci când au început sã funcþioneze principiile incompatibilitãþii. A rãmas însã un lider influent în structurile partidului, fãcând din organizaþia de Prahova una dintre redutele rezistenþei liberale în faþa asaltului democrat. Antipatia instalatã între el ºi Bãsescu l-a fãcut sã-i adreseze acestuia un avertisment, între cele douã tururi de scrutin prezidenþial, avertisment pe care acesta din urmã, câºtigãtor al pariului, nu avea sã-l uite, represaliile care au urmat purtând în mod evident amprenta Cotrocenilor.
Dificultãþile legale ale lui Patriciu oferã un final deschis carierei sale de manager. Demisia de la Prahova pare sã sugereze un final al story-ului. Doar dacã nu cumva, aici, la Porþile Orientului, unde totul este luat uºor...
|