Scrisoarea prin care Dinu Patriciu înştiinţează conducerea PNL că demisionează din funcţia de preşedinte al organizaţiei de Prahova pune punct, cel puţin pentru o perioadă, carierei politice a unuia dintre personajele emblematice ale post-comunismului românesc. Patriciu a apărut în scenă, imediat după re-formarea partidului, de către Radu Câmpeanu şi câţiva dintre colegii săi de generaţie, în luna ianuarie '90. Alături de alţi câţiva tineri care aveau legături de familie cu doctrina, el a reprezentat eşalonul contemporan al unuia dintre partidele istorice cu rol mai mult decât semnificativ în crearea României moderne. De la eşalonul tânăr la 'aripa tânără' n-a fost decât un pas şi desprinderea junilor liberali de către vârstnicii lor tutori, cu care n-au reuşit de fel să se potrivească la caracter într-un timp prea scurt, a fost prima sciziune dintr-un proces liberal îndelungat şi păgubos. Patriciu, Tăriceanu, Boroianu şi alţi câţiva confraţi au scandalizat opinia publică în prima campanie electorală lansând celebra formulă a 'tăierii cozii câinelui dintr-o bucată' pentru a descrie terapia de şoc a reformei. PNL-AT-ul rezultat din această primă ruptură a mai şocat, ulterior, şi prin propunerea de creare a unui prim pol politic, printr-o alianţă cu FSN-ul lui Roman, alături de agrarieni şi de ecologişti, într-un guvern de coaliţie în care Patriciu a ratat din cauza parlamentarilor de dreapta ocuparea postului de ministru al lucrărilor publice. Creator şi susţinător al lui Manolescu în Partidul Alianţei Civice, Patriciu a reaşezat formaţiunea în cadru parlamentar la alegerile din '92, ratând însă momentul '96, când pestriţa lume liberală a izbutit să se recoaguleze într-o Convenţie Democratică ce avea să acceadă la putere. Aflat în conflict deschis cu Valeriu Stoica, Patriciu s-a retranşat pe poziţiile business-ului, în numele căruia a şi părăsit parlamentul atunci când au început să funcţioneze principiile incompatibilităţii. A rămas însă un lider influent în structurile partidului, făcând din organizaţia de Prahova una dintre redutele rezistenţei liberale în faţa asaltului democrat. Antipatia instalată între el şi Băsescu l-a făcut să-i adreseze acestuia un avertisment, între cele două tururi de scrutin prezidenţial, avertisment pe care acesta din urmă, câştigător al pariului, nu avea să-l uite, represaliile care au urmat purtând în mod evident amprenta Cotrocenilor. Dificultăţile legale ale lui Patriciu oferă un final deschis carierei sale de manager. Demisia de la Prahova pare să sugereze un final al story-ului. Doar dacă nu cumva, aici, la Porţile Orientului, unde totul este luat uşor...